Trădare

Capitol XXI

• Michael Povesteşte •

- Masa 4! 7 shot-uri!

Nu stau să-i răspund noului chelner şi o iau la picior către sticlele de sub bar. Umplu repede cele 7 pahare puse în rând şi i le înmânez băiatului ce mă aşteaptă.

- 2 cocktail-uri la masa 13! adaugă înainte să fugă.

Oftez obosit şi îmi reiau treaba.
Înainte să lucrez era o plăcere, dar era pentru că o aveam pe Riven cu mine în tură. O fată atât de haioasă, nu se plângea de multe dar şi când o făcea îmi împuia capu, cel mai mare drag să lucrezi. Acum însă..

Un firicel de fum mă scoate din gândurile mele şi mă prefac că nu-l observ, răstorn sucul lămâiei stoarsă de mine pe când mă gândeam şi dau paharele la o parte.
Simțul îmi intră în alertă şi scanez toată încăperea cu coada ochiului. O prezență necunoscută mie îşi face de cap prin acest club. Problema cea mai mare este că îşi poate menține starea de fum atât de mult încât n-o poți identifica.

Iau sticla de vodka în mână şi o plimb ca şi cum aş fi atent la ceea ce fac, nu la străinul care caută ceva.

Inspir adânc şi un miros interesant îmi gâdilă nările. Un miros atât de familiar dar alături de o prezență stranie. Un miros de parcă l-aş cunoaşte de atâta timp. Un miros ca de .. Tarcin!

Iau cuțitul cu care tai fructele şi-l rotesc pe degete astfel lama acestuia ajunge în exteriorul corpului şi fără să mai fac o mişcare întind mâna în spate oprindu-mă când persoana iese din umbră şi face acelaşi lucru cu un alt cuțit mic la ceafa mea.

- O ipostază prea frumoasă în care să ne revedem.

Pufnesc rânjind nervos şi pun obiectul contondent înapoi pe blatul barului.

Folosesc fumul să creez o mână care să iasă din spatele meu şi să-l impingă în depozitul de sticle. Odată împins mă asigur că nu a văzut nimeni nimic şi mă duc şi eu după el. Închid uşa în spatele meu şi aprind becu.

- Un moment foarte prost de a veni aici.

Mă priveşte rece şi sfidător cu mâinile încrucişate la piept.

- Cum aşa?

- Gill e patronul. explic nepăsător.

Ridică o sprânceană şi continuă să mă privească.

- E plecat.

- Se poate întoarce în orice moment.

- E la graniță cu Canada după ceva vrăjitoare. O să-i ia ceva timp să se întoarcă.

- De ce eşti aşa sigur?

- Am avut eu grijă de fată. recunoaşte şi se întoarce cu spatele analizând tot ce-i prinde în vedere.

Mă duc în fața lui cu o viteză destul de mare iar el se opreşte parcă aşteptând să fac asta.

- Motivul venirii tale aici.

- Să vorbim. răspunde calm.

- Atunci ieşim la o cafea undeva unde nu un demon deține acest club şi care e pe urmele tale.

- Dacă într-adevăr îmi era frică de el atunci stăteam lipit de tata, dar fi sigur că nu mai există persoană de care să mă tem.

Mijesc ochii la auzul acestor cuvinte şi fac un pas către el.

- Ce te face să crezi asta?

- Eu sunt cel ce i-a omorât!

• Riven Povesteşte •