Trădare

Capitol XVII

- Eu .. începe dar se opreşte înghițind în sec.

Cu toții aşteptăm să auzim motivul pentru care Riven deține tatuajul însă explicația sa întârzie aşa că preluăm momentul.

- Cum l-ai obținut? sparge Amadeus ghiața.

Riven îl priveşte atentă în ochi şi înghite pentru a nu ştiu câta oară în sec.
Îşi freacă palmele una de altă şi le şterge de pantalonii ei scurți.

- M-am trezit cu el. răspunde cu fața în pământ.

- Cum te poți trezii cu tatuajul ăla? țip fără să-mi dau seama.

Fata îşi strânge pumnii şi un firicel de fum se strecoară prin fața mea.
Îşi ridică privirea şi mă priveşte fix în ochi cu tot cu pupilele ei negre ca tăciunele.

- Ce e aşa important cu acest desen? țipă la rândul ei.

Norii ce se aflau pe câmpie atunci când ea l-a pedepsit pe Gill se adună acum de-asupra acestei clădiri iar fulgerele se pot vedea tot mai clare prin geamul între deschis.

- Acea pictură de pe pielea ta este propia ta semnătură că deții puterea ilegală, Riv.

- Tu? exclamă Jack şi îşi scoate cuțitele din buzunarele pantalonilor.

Amadeus fuge în fața lui şi îl prinde de mână înainte ca acesta să arunce prima armă spre Michael, timp în care el doar închide uşa non şalant şi se alătură nouă.

Riven se calmează cu fiecare secundă ce trece de la intrarea fratelui nostru în încăpere. Aura sa devine tot mai limpede însă mintea.. este mai agitată ca înainte. Doar un singur gând plimbându-se pe acolo. Am fost încredințat de tatăl tău să am grijă de tine Riv.

Hm, gândeşte Damon. Gândeşte ca şi cum ar fi ultima ta mişcare pe tabla de şah. Ce pot face ca nebunu să nu întrebe tura cine e regele? În cazul nostru Riven, Michael şi eu.

Asta e!

- Madoc! țip destul de tare.

Toți se uită la mine ca mai apoi la fumul ce apare de peste tot. Gaura cheii, sub tocul uşii, fereastra între deschisă.. Toate aceste locuri invadate de fum, acum strângându-se într-un singur loc şi prinzând un contur de om.

- Damon! îmi spune numele calm în semn că m-a auzit, acum fiind în fața noastră.

- Îi iei pe Jack şi Riven şi te duci la pământul sacru.

Jack de-ndată ce-şi aude numele mă fulgeră cu privirea iar venele sale se dilatează cu fiecare secundă ce trece.

- Doar Riven .. Damon. îmi rosteşte acesta numele întârziat.

- Ba şi tu. Nu putem risca acum când Gill a aflat că sunteți neamuri iar Riven este un străvechi.

Madoc se apropie de băiat şi îi atinge umărul prieteneşte.
Jack încă privindu-mă cu dispreț îi apucă mâna fratelui nostru şi i-o îndepărtează cu cea mai mare scârbă.

- Nu mă atinge! scuipă cu venin şi se întoarce după tricoul său.

- Defapt, rişti tot mai mult cu fiecare mişcare pe care o faci dragul meu Damon. se aude glasul ultimei persoane pe care aş fi vrut-o în acest moment aici.

- Nu scap de tine?

• Riven Povesteşte •

- Nu scap de tine? întreabă Damon dându-şi ochii peste cap.

Aiden chicoteşte şi ne priveşte în continuare prin gaura din perete pe care a făcut-o Damon pe când veneam spre salonul fratelui meu.

Trage aer adânc în piept şi intră prin perete pe atât de uşor cum ai rupe o frunză dintr-un copac.