Trădare

Capitol XXII

Oftez pentru a mia oară și mă las păgubaşă.

De când am adus-o acasă pe Diana am decis să mă antrenez singură având în vedere că am înfruntat un demon și am spus nu iadului.

O ultimă speranță se renaște și mai încerc odată să ridic acel creion nesuferit de pe iarba rece din spatele casei, dar degeaba. Durerile de cap sunt mult prea puternice și-l dau dracu.

- În zadar!

- Nu-i de mirare că ești cea mai iubită. aud o voce cunoscută mie și mă ridic ca arsa de pe mica scândură pe care stăteam. Vezi? Nici să îți dai seama de unde vin sunetele nu poți. continuă musafirul nepoftit.

- Și tu ești? întreb uitându-mă în jur.

Brusc un foșnet de frunze îmi atrage atenția și privesc singurul copac prezent în această curte.

Din coama lui coboară singura persoană pe care mi-o puteam imagina aici. Atârnat pe o ață mult prea subțire, cu capul în jos, exact ca atunci când l-am cunoscut, se lasă tot mai mult până ce ochii săi sunt la aceiași înălțime cu ai mei.

- Ți-ai uitat frățiorul deja? întreabă sarcastic.

Îmi dau ochii peste cap și mă așez la loc.

- Ce vrei Jack?

- Ce vreau? se întreabă singur uitându-se la casă din aceiași poziție. Am venit să vorbim ca gemeni, străvechi, demoni sau ce vrei tu.

- Și ce am avea noi de vorbit ? Eu nu-ți sunt soră și în nici un caz străvechi sau membru din lumea voastră.

- Atunci ?

- Riven Smils. răspund scurt.

Jack râde scurt și se dă jos, acum stând și el ca o persoană normală cu picioarele pe pământ.

- O simplă Riven Smils nu ar fi încercat să controleze acel creion cu fumul ei.

- Poate am vrut să fac aport cu el. răspund cu ură.

Fratele meu rânjește scurt și aruncă o privire la obiectul pe care l-am lăsat uitat într-un colț al grădinii.
În mai puțin de 5 secunde mi-l înmânează ca mai apoi să mi-l ia înapoi prin metoda pe care voiam s-o învăț.

- Te dai mare. recunosc cu jumătate de gură.

- Ba deloc. răspunde acesta. se așează pe vine în fața mea alături de creionul ce încă îl urmărea prin aer și îmi întinde mâna dreaptă. Am venit să facem un pact.

Mii de întrebări îmi invadează mintea în momentul ăsta. Un pact cu Jack poate fi convenabil dar și riscant, neștiind prin ce anturaj își face veacul.

- Ascult.

- Eu te învăț tot ceea ce știu, iar tu mă vei ajuta pe mine.

- Cu?

- Vei afla, toate la rândul lor. Deci?

- Accept! fără să mai stau pe gânduri.

Bat palma cu el și acesta doar zâmbește satisfăcut.

Se ridică din poziția în care stătea și se uită la ceasul telefonului.

- Timpul trece și nu avem destul. Adu niște ață din casă și te învăț cum să controlezi obiectele.

• Jack Povestește •

- Ață ? Aia la ce ajută ?

- Tu doar adu. îi zic scurt iar aceasta fuge cu viteza noastră.