Trădare

Capitol XIX

- Riven! Riven! îmi aud numele uşor strigat de undeva din întuneric.

Mă întorc în toate părțile dar nu văd nimic.

- Riven! Riven! se mai aude odată.

- Nu te văd! țip să mă audă iar atunci o lumină stranie apare deasupra mea.

Totul în jurul meu nu e nimic altceva decât un nor dens negru. Un nor ce nu mă lasă să văd cine mă tot strigă.

- Riven! Riven! mai aud încă odată.

- Cine eşti? Hai la lumină! îndemn vocea stranie.

Aştept câteva secunde şi atunci apare. O mână neagră, tăiată în toate felurile iese de după acel nor şi stă întinsă parcă în aşteptarea mâinii mele.

Fac un pas în spate iar ceva îmi atinge coloana. Mă întorc şi văd o aceiaşi mână întinsă ce mă îndeamnă spre ea. Inima începe să-mi bată nebuneşte când peste tot în jurul meu sunt aceleaşi mâini.

- Riven! Riven! Riven! aud de peste tot.

- Ajunge! țip iar atunci deschid ochii şi mă ridic în şezut.

Îmi frec fața disperată cu palmele şi îmi reglez respirația.
Doar un vis. Acelaşi vis ce mă bântuie de mică.

Aerul rece al nopții îmi alină pielea. Arunchi un ochi la ceasul de pe perete ce indică ora 3 dimineața. Aceiaşi oră ca de fiecare dată.

- Palpitant vis. aud vocea lui Michael din spatele meu.

Mă uit la el peste umăr cum stă pe vine pe pervazul subțire al geamului cu fața în casă şi aripile sale atârnă leneşe de spatele lui.

- Tu de unde vi? întreb şi mă dezvelesc.

Mă duc la birou meu şi iau sticla de apă la jumătate de litru pe jumătate goală. O beau şi iau un pătrățel din ciocolata rămasă.

- Am controlat zona. răspunde şi intră în cameră.

Aripile lui devin tot mai mici până când nu se mai văd deloc, spatele său rămănând gol, doar hanoracul lălâi acoperindu-i pielea acum.

- N-ai somn?

Pufneşte în râs scurt şi se duce spre uşă.
Prinde clanța în mâna dreaptă şi o apasă încet.

- După ce vei intra şi tu în a doua formă vei realiza că 3 ore de somn fac cât 10. şi o închide în urma lui.

- 3 ore cât 10 ? Trebuie neapărat să încerc forma a doua! vorbesc singură şi mă reaşez în patul meu.
Mă învelesc bine şi mă culc la loc.

• Damon Povesteşte •

- Încă odată! îi ordonă Madoc lui Jack iar acesta respectă ordinul dat.

Încă un picior loveşte din lateral trunchiul copacului, scoarța sa distrugându-se câte puțin pe fiecare lovitură aplicată.

- Încă odată! ordonă din nou şi Jack loveşte. Încă odată!

De când s-a înseninat Madoc l-a luat pe Jack la antrenamentul pentru forța fizică şi cei doi nu se mai opresc. Având în vedere că băiatul ştie exact din ce lume provine şi cum să se descurce, unele trucuri chiar necunoscute de noi, Madoc a putut observa că structura fizică e slabă iar asta îi dă un mare dezavantaj în lupta corp la corp.
Oricât de bun ai putea fi prin loviturile bazate pe puterea caracteristică nouă, energia ți se poate termina şi vei obosi, asta că eşti demon, înger sau străvechi, şi cândva tot vei avea nevoie de experiența pentru corp la corp.