EPIC - NEW BOOK

Capitolul 3 - Începutul

Placa de par lăsată în priză începuse să miroasă ciudat. Am cuprins-o în mâini ascultând cu atenție horoscopul meu la televizor. Îmi plăcea să mă preocup de astfel de banalități, făceau parte din viața mea plină de frenezie, pasiune, coincidențe, vibrație, tristețe, decepție și multă spontanietate. Întotdeauna lucrurile care mi se întâmplau erau ori peste noapte ori starea mea de spirit se schimba de la secundă la secundă. Spre exemplu excursia la Paris care a venit în două săptămâni sau testul la sala de conducere pe care l-am luat la limită sau prima mea fostă iubire care s-a ajuns de la prietenie la dragoste într-o secundă..Apoi agonie.

- Îmi împrumuți și mie placa de par ? Mă întrerupsese din transă Maria care intrase fără să bată.

- Da sigur. Am tresărit râzând.

- Scuze, nu am vrut să te sperii. Cu asta te îmbraci ? Și apucase sarafanul meu negru așezat pe pat.

- Aham. Nu îți place ?

- Ba da. Eșți foarte cumințică. Rase cu poftă.

- Hmm..Adică ?

- Vrei să vezi cum mă îmbrac eu ? Și își arcuise sprâncenele așteptând un răspuns afirmativ.

Am așezat placa de păr în același loc și am traversat micul hol, ajungând în camera ei, ceva mai mică decât a mea dar mult mai stilizată. O fustă din imitație de piele și o cămașă mulată stăteau atârnate de două umerașe de ușa dulapului.

- Cu botinele astea. Și mi le arătă cu degetul.

- Sexy. Am reușit să zic oarecum șocată.

- Vei vedea când vei fi și tu în anul doi. Acum încă copilăreșți. Mi-a făcut cu ochiul.

Era clar. Maria era genul de tipă rebelă, cu mulți prieteni, cu gusturi îndrăznețe în materie de haine și conștientă de cum merg lucrurile în facultate fiind în anul doi. Am așteptat taxiul mai bine de zece minute să mă ducă la Teatrul Național unde avea loc deschiderea. Știam că în față avea să mă aștepte Raul Popescu colegul meu de serie, grupa și aparent noul meu amic. Fusese îndeajuns de drăguț cât să îmi păstreze și loc lângă el la festivitate.El spre deosebire de mine se mai împrietenise cu lumea din viitoarea noastră serie.

- Oo dar ce elegantă ! A spus scurt sarutandu-mi ambii obraji.

- Mulțumesc. Și tu arăți ca de operă. A clipit de mai multe ori teatral și mi-a făcut semn să intru.

Multă lume. Nu văzusem atât de multe persoane la un loc de la aflarea rezultatelor la bacalaureat. Și probabil nici atunci, cel puțin nu atât de eleganți. Raul purta un costum cambrat, office, cu o cravată ce îi scotea în evidență ochii - un albastru deschis - Fetele erau în diverse rochii fie în culorile toamnei, fie mai extravagante de vară.

Locurile noastre erau pe al cincilea rând.Sala era plină ochi. Mirosea a praf și murmurul era obositor. Am făcut cunoștință cu colegii noștri de grupă care stăteau pe rând cu noi: Codrin, un moldovean simpatic care s-a înroșit la atingerea mâinii mele cu a sa, două gemene a căror nume le-am încurcat imediat în minte și un tip Radu care își sufla nasul. - deci fără nicio strângere de mâna - Sala s-a potolit când pe scenă au intrat pe Imnul României pe rând: decanul, prodecanul și mai mulți membri din Senatul facultățîi printre care și primarul orașului.

Nu îmi amintesc discursul cu precizie, însă voi lasă un fragment:

- Dragi studenți, drage cadre didactice, ne-am adunat aici pentru a deschide oficial un nou an universitar. Cu toții, mai ales bobocii ați muncit pentru a ajunge în acest punct și de abia acum începe bătălia finală, iar colegii voștri mai mari pot confirmă acest lucru. Nu mare mi-a fost mirarea când am văzut că au fost patru candidați pe un singur loc. Mă bucur să știu că Ardealul are atât de mulți moldoveni și chiar dobrogeni de elită în spatele pereților acestei minunate facultăți. Va așteaptă un drum greu, dar și mai multe experiențe unice fie în gărzi sau la lucrările practice pe care le veți face. Va urez mult succes și îl invit pe pro-decanul facultății domnul Luchian Marius.