EPIC - NEW BOOK

Capitolul 50 - Marul Evei

Sesiune. 

Daca nu stiti ce inseamna, trebuie sa va pregatiti pentru ce e mai rau. Uitati glumele de pe internet, stereotipurile  pe care le-ati auzit si fiti pregatiti sa aflati totul pe pielea voastra. Nu numai ca brusc perdelele par nespalate, podeaua plina de urme, praful nesters, hainele demodate sau cainii de pe strada trebuiesc hraniti, dar practic iti faci timp sa iti suni matusa de mult timp pierduta, sa ii comunici mamei toata lista de cumparaturi intocmita si sa iti asiguri prietena din copilarie ca nu ai uitat-o. Toate astea in detrimentul facultatii, a invatatului. Stiu, groaznic. 

Am continuat sa ma vad cu Victor Dobreanu- stiti voi, vecinul de palier- iar relatia noastra mi s-a parut ca evolueaza. Nu o putem numi relatia, insa conexiunea parca incepea sa prinda radacini, ceva mai intens ca inainte. Am continuat sa invat, dei de cate ori nu imi gaseam motivatia il vizitam pe Raul- a carei mana era la fel de imobilizata ca acum doua saptamani- si Victor care invata la oertopedie. Nu am sa va plictisesc cu zilele mele de sesiune in care stateam de dimineata pana seara cu ochii-n carti. Totusi, exista cateva momente pe care vreau sa le impartasesc. 

Mancam cu pofta din salata mea comandata, iar Victor isi facea o cafea. Isi purta tricoul pe care scria High si fredona o melodie italieneasca. Iubea Italia, limba, mancarea tot ce tinea de tara respectiva.  Pe masa rotunda din apartamentul lui se afla cartea de ortopedie . Avea un semn, undeva la mijlocul ei. Am mijit ochii.

- Aproape ai ajuns la mijloc. Ieri nici macar nu avea semn. Am chicotit mandra de el.

- Ortopedia merge usor. Nu e asa grea, dar presupun ca deja stii asta. Ma intepase el, turnandu-si cafeaua cu grija in pahar. 

- Haha. Ce gluma nesarata. Am zis infingandui-mi furculita intr-o bucata de ananas. 

- Nu era o gluma, kiddo, ci o remarca. S-a intors si a inceput sa amestece cu o lingurita in cafea. 

- Tu nu bei cafea. Am zis incercand sa evit subiectul.

- Iar tu deobicei nu eviti subiectele.

- Nu evit, doar ca am mai vorbit ce s-a intamplat..Vorbim de Marius ?

- Chiar el. A sorbit din cafea. 

- Ti-am zis ca nu am nimic cu el. Pana la urma eu am renuntat sa fac glume despre Alexandra si tu despre el.. Nu ?

- Eu nu am mai vorbit cu Alexandra. 

- Ok, bun. 

- Nu ai argumente, cred ca asta mi se pare cel mai amzuant. Si rase fortat. Nu ma intelege gresit. Cred ca e flatant sa te caute un tip care arata bine and all, doar ca nu vreau sa crezi ca..Daca vrei sa te intalnesti cu el..

- Te rog nu incepe. E sesiune si am mai avut discutia asta..Stii cat de naspa ma simt sa o avem ! Am discernamant sa stiu ce...

- Gata. Eu glumeam. Stii ca poti sa faci ce vrei. Nu ma deranjeaza.

Ma ranea totodata, cat mi se parea matur si sigur pe el. Nu il interesa sau nu voia sa creada ca as putea sa fiu capabila sa il insel ? Erau niste intrebari care imi ocupau mintea de cateva saptamani bune. Dupa ce mi-am terminat salata iar el si-a fumat cateva tigari povestindu-mi de ai lui, am plecat in apartamentul meu. Ne mai ciondanisem pana sa plec, chiar cu o seara inainte. Avusesem examenul de biochimie si facultatea organiza blind date-uri pentru Sfantul Valentin. Nu ma inscrisesem. Dupa sesiune era ultimul lucru pe care il voiam: o intalnire cu un tip ales de niste oameni necunoscuti bazandu-se pe pozele si cerintele mele. 

Victor: Ma bate gandul sa merg. 

Bineinteles ca mesajul lui m-a iritat si intrigat. Nu ma deranja intr-un mod agresiv dar mi se parea ca e nedrept. I-am jucat jocul. Mi-am muscat buzele, framantat gandurile si l-am confruntat.