Camera mea se scălda în lumina lunii octombrie, încă adormită în brațele unei veri târzii. Mâinile mele au tras plapuma aruncând-o într-un colț al patului. Am făcut câteva răsuciri, în patul cald și moale. Mi-au pocnit articulațiile. Am clipit de câteva ori și mi-am dat cu mâna prin părul vâlvoi. Mă aștepta o zi lungă. Mi-am luat jurnalul de pe mica noptieră.
Dragă jurnalule,
Cineva spunea că niciodată să nu trăieșți pentru așteptările nimănui. Și e corect. De ce să facem asta ? Să clădim castele de nisip ? Nu. Azi va fi o zi lungă. La ora 3 mă văd cu Alex. Concluzia ? Nu am nicio așteptare.. Sau sper să nu am. Mi-am amintit de el, pentru că l-am visat. Am văzut un comentariu pe facebook, azi-noapte.. Și uite așa, afli de ce sunt mai mult decât decshisa la întâlnirea de la ora 3. Orice ca să trec peste..Să îmi umplu capul cu alte gânduri.
Când îmi pregăteam micul dejun, am auzit-o pe hol pe Maria care râdea cu fetele din apartamentul alăturat - apartamentul 3 - . Aveau obiceiul să își bea cafeaua împreună și să fumeze la pervaz - sau la fumoar cum le plăcea lor să zică - . Am aranjat un bol cu alune sărate pe masă și m-am așezat pe unul dintre cele două scaune ale mesei. Așteptăm să mi se fiarbă oul pus în ibric, iar iaurtul scos lângă castron să ajungă la o temepratura decentă cât să îl pot mânca.
- Neața ! A zis încet colega mea care a traversat din camera ei holul către baie. Avea o statură impunătoare, rigidă.
- Hei. Am reușit să răspund întârziat. Ușa s-a deschis iar Maria a intrat veselă, râzând cu gură până la urechi.
- Cineva e bine dispus azi !
- Hmm da ! Ghici de la cine am găsit mesaj azi dimineață când m-am trezit.
- E o întrebare capcană ? Am mestecat câteva alune.
- Nu tu fraiero.. De la Andrei. - Andrei era fostul ei după care a plâns vreo luna și jumătate, dar a avut o mică idilă cu un preten de al lui drept răzbunare și toate astea că să îi trimită el mesaj, cel cu fwb-
- Oau ! Felicitări. Sărbătorim ? I-am zis zambindu-i.
- Vezi că tu ai un date azi și acoperă-ți coșul de pe bărbie. A zis ea făcându-mi cu ochiul și gesticulând spre bărbia ei. A luat un pumn de alune din bol și a plecat. Când era fericită observasem - dacă puteam să zic că observ după o săptămâna- că devenea o mean girl.
- Mersi de grijă. XoXo. Și i-am trimis un pupic prin aer.
- Gossip girl. A îngânat ea, strambandu-se , urcând treptele.
După ce am mâncat, am deschis fișierele trimise de Raul. Am citit câteva pagini la anatomie și m-am apucat de conspectat. Avea să vină profesorul data viitoare și nu voiam să mai fiu prinsă pe picior greșit. Data viitoare aveam să învățăm radiusul și ulna. Argh !
14:45. Îmi trasam cu precizie eyeline-url, când telefonul meu a sunat. Am răspuns ușor iritată. Era Alex. Ajunsese în fața blocului. Am simțit un nod în gât și puțină adrenalină. Minunat. Am retușat micile greșeli. Maria a ieșit din camera ei să intre la duș cu un prosop în mâna și mi-a aruncat o privire, scurtă.
- Sexy, sexy, vezi să te împaci cu el, da ?
- Vedem.
Micile tocuri ale ghetutelor mele loveau cu multă inceredere plăcile pardoselii holului, lăsând în urmă lor o dâră de parfum și ecoul lor. Liftul era deja venit la etajul meu. Cât noroc ! Și după ce am pășit temătoare în el, aruncând o privire cercetatoare în oglindă acestuia, mi-am dat seama că picioarele mele slabe, prin ciorapii culoarea pielii și rochiță, prinsă în talie cu un șnur și blazer erau o alegere feminină și elegantă fără să conteze dacă discuția era una pozitivă sau nu.
CITEȘTI
EPIC - NEW BOOK
عاطفيةPovestile de dragoste sunt epice, nu !? Fie ele cu final trist sau fericit, in fata blocului la o tigara, in spatele scolii sau la facultate.. De ce nu ? Sa vedem ! O alta carte de ,,cafea'' cum imi place sa imi numesc micile creatii. Ceva simplu...