EPIC - NEW BOOK

Capitolul 10 - (Pre)destinat

Îmi simțeam tamplele cum zvâcneau concomitent cu trupul care tremura de la frisoane. Atipeam și mă trezeam la orice mișcare. Maria mi-a pasat pe noptieră cu atenție, cât să nu mă trezească, două felii de pâine cu niște pate și un ceai cu Fervex. La un moment dat știu că a venit Alex cu niște pastile. Mi-a sărutat fruntea și a stat cu mine până am adormit de-a binelea. Aparent duminică pe o rază de 3 km nu era nicio farmacie deschisă. Nici măcar cea de lângă spital. Era închisă pentru renovare. Mi-nu-nat !

- Crezi că pot să rămân peste noapte ?

- Și să iei și tu răceală ? Cred că e ceva viral, dar până mâine își mai revine.. Vocea Mariei care susotea cu Alex în fața ușîi camerei mele mă trezise la un moment dat, dar am adormit iarasi imediat după ce i-am azuit pașii lui Alex pierzându-se pe scări.

Brusc, transpirată, foindu-mă de pe o parte pe altă, m-am trezit. Ceasul de pe noptieră luminat de luna plină de afară care bătea prin geamurile deasupra patului meu arată 3:25. Dormisem aproape 12 ore, cu mici întreruperi. Îmi simțeam nasul înfundat și trupul amorțit. După ce am făcut câteva ture de camera bâjbâind după o pereche de ciorapi, mi-am deschis laptop-ul. Nu am vrut să aprind lumina. Maria avea un test a doua zi și știam că aveam să o trezesc. Auch ! Pisici albastre ! Mă lovisem de colțul patului în căutarea celeilalte șosete. Pe telefon găsisem câteva mesaje de la Alex. Am avut o tentativă de a-l interoga despre ce se întâmplase după meci, dar mi-am propus să discut când aveam să mă simt mai ok. Fusese drăguț și îmi adusese pastilele. Trebuia să conspectez la anatomie, ceea ce am și făcut. Pe la ora 7 am adormit iarăși.

♣

Nu puteam să mă simt că nouă, dar după încă două căni cu ceai, vreo trei pastile și pufuri pentru nas, arătăm decent și respiram uman, nu ca un extraterestru. Domnul dr. Cristea ne-a predat alte câteva oase: metacarpienele, falangele și articulațiile. Nu am putut să mă concentrez. Raul răcise și el și își sufla nasul din 5 în 5 minute, dar partea bună era că a fost acceptat la Mister.

- Nici nu vreau să știu cum de sunt ăștia doi răciți ! Comentase Șerban care se juca cu humerusul bătându-l pe Cristi peste mâna cu el.

- Hai gură și joc de glezne ! Zise Raul, care își aranja freza în ecranul Iphone-ului. - se admira zilnic, devenise un tic -

- Dacă iei Mister UMF nici nu îmi imaginez cum va fi.. Zic eu, făcându-l să radă. Tania m-a auzit și s-a întors să radă de mine. Alexandra repetă câteva oase.

Telefonul lui Raul a bâzâit prelung. Apoi Șerban a scos un icnet, urmat de alte câteva bazaituri de notificări de prin sală. Șefa noastră de serie postase pe grupul de pe facebook rezultatele de la testul de la biochimie. Ghiciți ce ! Respins.

- Yaay! Chiuia Raul, apoi s-a oprit realizând că nu luasem.

- Băi ești prost !? Am trecut ! Tu ce ai făcut, bă ? Se auzeau comentariile colegilor de la masa, de lângă noi.

- Am picat, fraiere... N-am copiat ca tine.

- Ce ofticat..Dar tu ?

- L-am luat la limită.

Nu aveam de gând să fac vreo scenă. Picasem cu 4. Nu ajuta pe nimeni să zic că am avut colegi care luaseră 2 sau 3. Ei bine, doar orgoliul meu se simțea mai bine. Atât.

- Ai nevoie de meditațîi ? Întreba Raul care era plin de el în acel moment. Alexandra picase și ea. Tania îl luase. Mi-a zâmbit compătimitor.

- Raul, nu fi fraier ! Dacă te ajută cu ceva, mi-a scris un tip care ne va preda niște lecțîi de biochimie facultativă. E prieten cu un coleg de grupă. Zise Alexandra care încerca să empatizeze cu mine.