EPIC - NEW BOOK

Capitolul 8 - Sărutări pe claviculă

Haos. Ne inghesuiam cam câte 7 studenți la câte o masă cu picioare groase de metal și platforme de sticlă de ceas că să învățăm oasele - anatomie lucrare practică - . Mirosea a vechi și geamurile erau larg deschise. Hărmălaia era din cauza băieților care sporovăiau despre nu știu ce meci în spatele încăperii. - majoritatea dintre ei stăteau la masă cu mine - Țineam mâinile una peste alta, deasupra cărții de anatomie a membrelor și îl ascutam pe Raul care se uită la lista de urmăritori de pe instagram. Așteptam cu nerăbdarea unui copil mic Crăciunul, venirea domnului profesor. Alexandra s-a întors ușor obosită să mă salute. Grupa ei mereu stătea în față mesei noastre, îngrămădiți de altfel. Eram atât de simpatici, toți cu bonete și halate albe, încă impecabile.

- Weekend lung ? Întreba Raul, ștergându-se de câteva pete de praf de pe blugi. Ca deobicei stăteam unul lângă altul. Convenția era simplă: cine ajunge primul, păstrează loc celuilalt.

- Nici nu ai idee. Am fost la un coleg să bem ceva și am rămas până la 5 dimineață..Și-a dus mâna la frunte, masând-o ușor. Avea nișe ochi albaștri, frumoși, o frunte lată și un corp de balerină.

- Oau ! Am replicat, zâmbindu-i și Taniei care s-a alăturat discuției, întorcându-și scaunul ei vechi pe roți către masă noastră.

- Dar lasă asta, ia spune-mi tu Ari.. Care e faza cu tine și băiatul macho ? Am văzut poză. Raul a tușit.

- Suntem împreună.. Am zis ușor cu vocea scăldată în nesiguranță, tremurândă.

- Bine țintit. A zis Alexandra ridicând un semn de ''like'' în aer.

- Să va țină ! Mi-a zis Tania prietenoasă, atingandu-mi una dintre mâini.

Liniște bruscă. Pășii siguri ai domnului profesor au făcut că întreagă încăpere să se reducă la o tuse pierdută în fundul sălii și la un scaun tras mai aproape de masă. Atât. Imediat după el, au intrat și doi demonstratori - persoane din ani mai mari care erau voluntari în a ne preda/ explica oasele- cu două cutii pline cu oase. Băietii s-au alăturat imediat mesei noastre, ușor timizi de prezența profesorului.

- Bună ziua. Mă numesc domnul doctor chirurg generalist Cristea Andrei. Îmi pare rău că nu am fost din prima ora de lp alături de voi, dar avem timp să recuperăm. A zâmbit.

Un om la vreo 40-45 de ani, proporțional, destul de înalt cu un nas piramidal, drept, bărbie ușor ascuțită, un zâmbet șters și o verighetă masivă care îi definea statutul: căsătorit. A făcut prezența și câteva remarci, încercând să ghicească zonele de unde provenea fiecare. După s-a ridicat cuprinzând o bucată de cretă dintr-o cutie mică, s-a întors cu spatele la noi, scriind pe tablă: Radiusul.

- Radiusul este osul lateral al membrului superior, mai precis al antebrațului. Este un os pereche, lung, lipit de ulna. Și desena formă lui pe tablă, fiind urmărit de întreagă sală.

Pot spune cu siguranță că era primul lp la care nu se auzea nimic, în afară de câteva creioane și pixuri care făceau zgomote minime și vocea domnului profesor sigură, care acaparase atenția tuturor. Avea acel stil aparte de a te acapara. După ce a terminat de explicat și fiecare copia cu multă seriozitate înscrierile de pe tablă, a plecat lăsându-ne în grijă preparatorilor care s-au împărțitpentru a relua explicațiile. Aveam un moment de respiro.

- Frate, astea îs cele mai grele de până acum ! Am zis eu, conturând una dintre marginile osului desenat.

- Hmm stai să vezi ce urmează. Replică Raul, arătându-mi discret caietul lui pe care îl frunzărea. Avea toate lecțiile deja conspectate. Nu era scrisul lui. Am făcut ochii mari.