EPIC - NEW BOOK

Capitolul 47 - Revelionul

Parcarea era ticsita cu masini scumpe, cu farurile aprinse, a caror proprietari isi etalau costumele de brand si ceasurile scumpe. Fulguia usor, vantul scuturand cate o pipita curajoasa care alesese sa stea la bratul iubitului ei. Erau impopotonate ca de nunta, cu bucle mari si fixate in varful capului intr-o clema, cu ochii innegriti de farduri scumpe sau rosii de la iarba fumata inainte. Aveau gesturi stangace si inghetate de la cele  minus cateva grade pe care le arata bordul masinii in care ma aflam. Nu le invinuiam pe bietele fete dornice de afirmare, de dragoste, de validare. Probabil si eu as fi facut acelasi lucru, doar ca la mine si la Luca fusese o alta poveste. 

- Ti-am luat un energizant..Esti ok ? Ma intreba el, abia reintrat in masina. 

- Da. Nu e rece, nu ?

- Nu, nu. Si-a frecat mainile asezand recipientul in suportul de pahare. 

Era Revelionul si in mai putin de 4 ore aveam sa trec in Noul An alaturi de El si fosta gasca din parcare- baietii de bani gata din micul meu oras. As fi avut de ales asta  sau sa stau acasa cu Dan Negru la tv si mama si prietenele ei. Pana si ea a insistat sa ies undeva. In cateva minute Bmw-ul in care ma aflam a demarat in forta in urma unui Range Rover masiv si argintiu. Imi fusese dor de glumele proaste, banalitatile discutate, atmosfera somptoasa, ideea asta de epatare si dorinta de afirmare. Era o alta lume: superficiala, cladita pe averea parintilor care aveau tot felul de afaceri sau mosteniri scumpe. Totul parea desprins de prin fimle romanesti construite pe povestile din Centrul Vechi al Bucurestiului. Cei drept, majoritatea baietilor din gasca erau baieti de Bucuresti: anul doi sau trei de facultate fie la ASE, Drept sau Relatii publice. 

- Daca iti este rau la curbe, merg mai incet. Stiu ca aveai rau de masina.

- Hah, sunt prea cufundata in ganduri ca sa mai realizez asta. Am adaugat zambind. Dar da, inca am rau de masina. Mai tii minte cand am vomitat in drum spre Brasov ?

- Eu si toti baietii tinem minte. Am ras amandoi. Poti sa il suni pe Mihai ? Nu il mai vad in oglinda si imi e ca iar a gresit drumu'.

- Sigur. 

L-am sunat pe Mihai si l-am pus la curent cu detaliile traseului. Petrecerea avea sa se tina la Bogdan, un tip acre era anul trei la Drept. A fost in liceu cu mine si toate tipele erau innebunite dupa el.  Tin minte si acum ca la meciurile lui de basket sau fotbal se adunau gasti intregi de fete de la boboace pana la cls a 12 a. Fusese un fenomen. 

Casa era in spatele unui gard inalt cu motive grecesti incorporate si rotunjite, Aleea ducea in fata unui garaj dublu cu usi automate. O curte mare, in stil american cu cateva ornamente de Craciun care abia se tineau in picioare din cauza vantului. Insirate cele trei-patru masini au incaput simetric, una in spatele celeilalte. L-am ajutat pe Luca cu platourile de prajituri si dupa ce a trecut pragul casei, am intrat in bucatarie. Bogdan aseza pe o tava paharele de gin. Mi-a zambit usor surprins. Trecusera mai bine de jumatate de an de cand nu ma mai vazuse. 

- Ariana ? Aproape sa nu te recunosc ! Exclama el, imbratisandu-ma stangaci. 

- Hei. Multumesc de primire. O noua freza, cateva kilograme in minus, ceva machiaj mai mult si gata, m-am schimbat! Am zis eu evaziva. Ceva nu se schimbase la el. Zambetul larg.

- Platourile ? Intreba Luca.

- Frigider, te rog.

- Te ajut ? I-am sugerat. 

- Da. Cate doua cuburi de gheata si le poti duce in living. Londra vad ca te tine in forma. Rase malitios Bogdan dand noroc cu Luca. 

Mi-am lasat haina de blana in cuier. Ceilalti incepusera sa intre rand pe rand, zgribuliti de frig si cu chef de bautura. Mi-am spalat mainile si mi-am facut de lucru prin bucatarie. Am conversat cu una dintre tipe, care nu parea o pitipoanca de mana a doua. Prin urmare stiam ca ea avea sa imi fie partenera. Cu Luca aveam sa discut pana in punctul in care avea sa treaca de trei pahare de gin si doua de sampanie. Avea rezistenta.