EPIC - NEW BOOK

Capitolul 38 - Scenarii

Capitol dedicat MafteiMarina ( daca dai voturi constante ai un capitol dedicat ) 

Priveam cu atentie picaturile de fenolftaleina care se prelingeau pe peretii eprubetei din mana mea. Dupa ce am numarat cele zece picaturi, m-am intors cu fata catre Raul care notase deja de pe tabla. 

- Sunt zece in asta. Da-mi-o pe urmatoarea ! 

Profesorul impreuna cu asistentul erau imprastiati prin laborator dand indicatii. La un moment dat o colega, mai neindemanatica de fel, a spart o eprubeta. Asistentul a chemat femeia de serviciu. Raul a ras si l-am inghiontit. 

- Nu mai rade, ca poate face poc si a noastra. 

- Cauta tu chibriturile. Mi-a ordonat, incepand sa toarne apa distilata. 

La finalul experimentului, i-am transmis profesorului ce rezultate obtinusem si ne-a lasat sa plecam, pe rand, in functie de cat de repede terminam. Saptamana viitoare avea sa fie examenul practic. Gandul asta ma infiora. Nu eram buna la biochimie nici daca aveam sa impart patul cu Albertus Magnus - mare chimist - 

I-am salutat pe colegi, Serban si Eugen aveau sa mai ramana mult timp dupa plecarea celorlalti. Au acumulat mai bine de doua absente si venisera sa isi rezolve problema. Profesorul nu parea cel mai intelegator la acest capitol. 

- Ia zi colega, facem o tura ? Ajung la camin, ma schimb si urcam treptele ? Aveam obiceiul sa alergam cel putin o data pe saptamana impreuna.

- E prea frig, am zis potrivindu-mi fularul la gat. 

- Haide ! Putin frig nu strica..Te imbraci gros.. 

- Raul, chiar nu pot. Am zis rugandu-l din priviri sa nu mai insiste. Eram oarecum obosita si faptul ca aveam sa ma intorc intre cei patru pereti ai camerei mele care involuntar imi aminteau de Victor,  nu ma ajuta deloc. 

- Ce ai ? Mi-a zis el, deschizandu-mi usa facultatii, iesind. 

Ne-am croit drum printre grupuletele de oameni, inaintand. El incerca sa tina pasul cu mine si astepta un raspuns. Mi-am plimbat limba prin gura, dintr-o parte in alta, nu stiam cum sa o spun cat mai direct. 

- Victor s-a despartit de mine. Am zis scurt, aruncandu-i o privire.

Nu parea foarte miscat de cele spuse, dar parea sa cantareasca ce urma sa scoata pe gura. Apreciam. Deobicei facea glume proaste sau injura. Am apasat butonul de la trecerea de pietoni, asteptand sa se faca verde. Suflam greoi lasand aburii sa se piarda in jurul meu. Raul continua sa mearga langa umarul meu. Tacea. Cand am ajuns la treptele ce duceau spre campusul meu, stia ca trebuia sa ne despartim drumurile, asa ca m-a luat in brate, stangaci. 

- Va fi bine. Stai linistita. 

- Stiu. Doar ca nu azi. I-am zambit politicoasa, evaporandu-ma. 

Nu imi trebuiau martori la asa zisa mea drama. Intorsesem despartirea noastra pe toate fetele si nu mai parea un big deal atat de mare. Oamenii mai rup legatura, oamenii se mai despart, insa ceea ce eu nu intelegeam era cum puteai saruta pe frunte femeia careia i-ai dezmierdat fiecale centimetru de piele cu atingeri si sarutari erotice. Poate ca eram eu prea fraiera de nu intelegeam. 

Mergand abatuta inspre bloc, aud pe cineva care ma striga. M-am intors rapid catre respectiva persoana. Parul des, bogat, brunet, iesea de sub o caciula baieteasca, visinie. Ochii marunti ma priveau curiosi. Un zambet cald a iesit de deasupra  gulerului gecii. Era Adrian care rasufla greoi. 

- Ariana! 

- Da ?

- Scuze, nu am vrut sa te sperii. Observa el din usoara mea agitatie.