Capitolul 19 - Buze pline de vin

62 15 8
                                    

Clepsidra timpului s-a oprit. Mă jur. Era ca și cum vreo zeiță mitică s-a coborât de printre nori și a presărat peste micuța încăpere vreo magie. Ceva mistic oricum. Dar fără să metamorfozez în epitete, metafore eminesciene acțiunea, stăteam față în față de.. Cât ? 5 minute !?Și subiectele ni se pasau de la unul la altul necontenit.

- Sunt atât de curios în ceea ce te privește ! Spuse el impreunandu-și palmele, lăsându-și coatele să formeze unghiuri de 90 de grade pe genunchi. Zâmbea șters și mă cerceta constant.

Părul îl avea răvășit, brunet ca penele de corb. Câteva șuvițe rebele îi cădeau peste rama ochelarilor, obturandu-i ușor imaginea. Chiar și de la acea distanță reprezentată de masa de lemn dintre noi îmi dădeam seama că ochii lui verzui ascundeau multe povești. Oare am să le aflu ? Încrederea în mine scăzuse dramatic în ultimele luni de zile, astfel că în orice clipă mă așteptam să se ridice cu laptop-ul și restul lucrurilor și să plece înapoi în apartamentul lui.

Îmi dădeam constant cu mâna prin păr și am început să îmi mușc degetul arătător, păstrând totuși un zâmbet oarecum sexy pe buze. - mult spus sexy dar fie -

- Chiar așa ? Eșți o persoană curioasă ?

- Da. Și observ detalii. Spre exemplu, datul cu mâna prin păr..

- Da, se spune că face parte din limbajul corpului când o femeie.. Flirtează cu un bărbat.

- Hmm, atunci ai grijă ce semnale arunci.. A râs lăsând ochelarii să îi alunece pe vârful nasului. Am surâs suav, iar el a continuat spontan. Ești frumoasă ! Cred că ți se spune des..

- Mulțumesc.. Am zis ușor buimăcită. Nu mă simțeam în formă de a mi se spune că sunt frumoasă. Însă îmi fusese dor să aud aceste cuvinte din gura unui bărbat pe care il admir..

- Ohh nu îmi mulțumi. E un adevăr. Să revenim.. Zise el ușor gesticulând.

- Curios, atent la detalii.. Bifat. Am zis, lăsându-mă pe spate, cât să simt canapeaua cum îmi atinge umerii. Mi-am pus un picior peste celălalt.

- Cred că vrei să îmi faci profilul psihologic.. Hmm.. Zise el mijindu-și ușor ochii teatral, lăsându-și mâinile pe lângă corp, pe canapea.

- Se poate ?

- Cu siguranță. Acum sunt mai curios ca niciodată !

- Uite cum facem, îți pun câteva întrebări de bază și tu îmi răspunzi sincer.

- Promit. Și-a îndreptat spatele și a încercat să mă privească într-un mod serios, matur.

Am răsuflat de câteva ori și mi-am dat seama de un lucru. Ariana, scumpo, asta e șansa ta.

- Crezi că există dragoste ?

- Ohh, ce întrebare grea ! A răsuflat privindu-mă în ochi, a continuat. Absolut. Cred că există și stă la baza noastră, a ființelor umane.. Cred și în dragoste la prima vedere să știi. Mi-a făcut scurt cu ochiul, făcându-mă să surâd.

- Să înțeleg că ai iubit pe cineva?

- Hmm, chiar zilele trecute după o discuție ca aceasta.. Profundă. A gesticulat ușor. Mi-am dat seama că am iubit pe cineva.

- Ohh deci e de actualitate subiectul ! Am zis citindu-se ușoară dezamăgire în glas.

- Relația s-a terminat acum aproximativ doi ani...E tipa de care am menționat și pe hol..

- Cea care a stat în camera mea ?

- Exact. O cheamă Ana si era o fire oarecum rebelă, făcea lucruri la care nu te aștepți la un student la medicină. Era în primul an când ne-a cunoscut...A fost o relație care s-a consumat.. Dar oricum.. A scuturat din cap vrând să încheie subiectul.

EPIC - NEW BOOKUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum