TU

5

Inna P.O.V

Dimineața următoare, după ce mi-am
făcut rutina şi acum aflându-mă în drum spre şcoală toți huiduindu-mă ca de obicei, numindu-mă ciudata şcolii, pe mine durându-mă ca de obicei, dar a devenit demult o obişnuință pentru mine. În timp ce voiam să mă duc la prima oră îmi dau seama că iar m-am ciocnit de cineva, aşa soartă să tot ai...
-Scuză-mă te rog... *zic cu o voce mica*
-Parcă ți-am spus să fi mai atentă! *când am auzit acea voce, stomacul mi s-a făcut
ghem si palmele au început să îmi traspire...

Logan P.O.V

Eram în drum spre şcoală şi mă gândeam la ce s-a întâmplat ieri. Nu am vrut să o fac pe Inna să se simtă prost dar mă simt vinovat. Roxi nu avea ce căuta în momentul acela acolo, stau cu ea doar pentru că este fiica directorului şi nu vreau să fiu exmatriculat din liceu. Mă omoară atât de rău Inna cu povestea ei, dar vreau s-o aflu mai mult decât orice, îi ador inocența si simplitatea ei, ador totul la ea şi vreau să o fac să aibă curajul să ridice privirea. Oare îmi place de Inna? Nu prea cred... poate sunt doar curios să aflu povestea ei... sau poate nu... poate fi ea fata care îmi va pune capat...? Eram prins în gândurile mele când am dat peste cineva. Când mă uit, o văd pe EA.
-Scuză-mă*zice ea cu o voce mica  care pe lângă vocea lui Roxi, era ca un cântec perfect care nimeni nu putea să îl facă mai perfect *
-Parcă ți-am spus să fi mai atentă!*îi zic eu cu îndrăzneală*
-Ohh... tu erai... *spune cu o urmă de tristețe, de ce oare? Pentru ca eşti un bou  pentru că nici nu ai văzut când a plecat, mă corectează conştiința*
-Inna... Îmi pare rău pentru ieri, am fost un nesimțit, nici nu am văzut când ai plecat...
-Dar ştii ce este cel mai trist lucru? Că tu m-ai invitat în parc doar din politețe sau doar pentru a-mi afla povestea şi să râzi de mine la fel ca ceilalti, nu? Sau partea amuzantă este ca eu am crezut că poate există cineva care m-ar accepta aşa cum sunt, să încearcă să mă cunoască, să mă ajute să fac pasul acela important pentru mine dar o prostie pentru tine? Nu-i aşa Logan?* nu pot să spun nimic... parcă cineva mi-a luat glasul, poate la început voiam să aflu doar de ce nu se uită la mine, dar acum vreau s-o ajut şi o să reuşesc.
-Inna nu este adevărat, eu vreau să îți fiu prieten şi să te ajut şi voi reuşii dar îmi trebuie şi încrederea ta, mi-ai strârnit interesul din prima clipă şi eh reuşesc mereu, o să vezi.
-N...nimeni nu a reuşit şi nici tu.* şi cu astea fiind spuse, ea pleacă din raza mea vizuală, lăsându-mă în ceață mai rău ca la început.*
-Voi afla cine esti Inna!

Atât şi cu capitolul acesta, acum înteleg autoarele cand spun ca s-au atasat de cartile lor, asa sunt si eu acum=))))

-