TU

16

Inna P.O.V

A trecut 1 săptămână de când Logan m-a invitat la bal. Dr atunci până acum, am fost în diferite locuri, a încercat să îmi ridice capul din pământ dar pentru mine este prea mult, prea mult deocamdată. Dar nu îl condamn sau ceva de genul, omul mereu e curios, totuşi, stă cu mine de aproape 3 luni. L-am izolat de toți prietenii lui, numai ca să stea cu mine, nu am vrut asta, EL nu merită asta.
Acum mă aflu la mall, da, Inna la mall, rar mai vezi, ultima dată am fost la mall, ca să îi iau mamei un cadou de ziua ei. A vrut şi Logan să vină cu mine, dar nu l-am lăsat eu, am zis să fie o surpriză. Îmi pare rău că nu pot să vad cum s-a îmbrăcat, aş fi dorit să văd.
Mă opresc la un magazin de rochii. Toate erau mai frumoase decât altele, dar niciuna nu mi se potrivea, unele erau prea strâmte, altele prea largi,poate prea largi. Mă gândeam ce să iau când aud o voce lângă mine:
-Cu ce vrei să te ajut domnişoară?*mă întreabă o vânzătoare cu o voce blândă*
-Ummm... am un bal, şi habar n-am cu ce să mă îmbrac, am venit aici să mă uit la nişte rochii, dar nu mi se potriveşte nici una, nu sunt stilul meu.
-Am înțeles... îți place culoarea neagră?
-Ohhh... o ador, dar să nu mă credeți o puştoaică Emo, vă rog*zic exasperată*
-Nici nu credeam asta, ai stat cu capul în jos de când ai intrat aici.
-Ohh... cu chestia asta, este un fel de boală psihică, poveste lungă...
-Ohh, îmi pare rău... cred că ştiu ceva perfect pentru tine!Urmează-mă!
Ea o ia înainte, eu fiind curioasă unde mă duce acea doamnă.Aprinde lumina şi înăuntru se afla tone de rochii. Acea doamnă trece prin toate rochiile, cred, căutând ceva. Eu mă jucam cu degetele, neştiind ce se întâmplă.
-Asta e!*spune femeia fericită, pe mine făcându-mă să tresar*
-Uite! Sper să îți placă!
Eu iau rochia din mâna doamnei şi mă întorc cu spatele ca să mă uit la ea. Wowww, este chiar incredibilă, chiar mi se potriveşte, este chiar frumoasă. Este neagră, un pic mai jos de genunchi,cu o cureluşă la mijloc, albă.
-Mulțumesc mult, chiar îmi place, rochia aceasta chiar mă reprezintă.
-Rochia aceasta nu a fost cumpărată niciodată. Când te-am văzut pe tine, am zis că îți este destinată pentru tine.
-Ohh... *zic eu roşind*
Ne întoarcem în magazin, plătesc rochia, care chiar era nici prea ieftină, nici prea scumpă. Deja mi s-a făcut scârbă de mall, vreau acasă mai repede.
______________________________________

Ajung acasă, şi îmi pun rochia pe umeraş lăsând-o lângă oglindă. Mă uit în oglindă şi mă privesc. Ultima dată că d m-am uitat la chipul meu a fost când m-am ciocnit de el acum 2 luni. Atunci chipul meu era lipsit de viață, lipsit dr vlagă. Acum este mai senin, mai cu culoare. Ochii mei sunt negrii acum, nu mai sunt un căprui şters. Părinții mei ar fi mândrii de mine, să afle că sunt mai vioaie. Gândul la desen apare, îmi iau cele necesare, şi încep.
Când termin, eram eu, cu rochia cumpărată azi, alături de EL. Sunt mândră de mine că am desenat chipul lui, lipsit de imperfectiuni, exact aşa cum este. EL nu are defecte, parcă toate defectele din lume, au fugit de el, şi la făcut ce este acum.Le pun după celelalte 3 desene, ma duc să îmi fac un duş, mă îmbrac în pijamale, şi mă pun la somn.