TU

2

A doua zi când am ajuns la şcoală, mă grăbeam pentru că întârziasem, şi parcă soarta nu ținea cu mine în nici vreun fel, iarăşi am dat peste băiatul de ieri. Îmi era rusine de ce făcusem, mă simțeam mai ceva ca un copil mic fricos.
-Se pare ca cineva vrea sa fim prieteni*zice el şi mie trasmițându-mi fiori peste tot, cu vocea lui care este un cântec pentru urechile mele*
-N...nu prea cred*zic emotionată, dar nu mă bâlbâiam de frică şi este un lucru bun*
-De ce?? Chiar asa urât ți se par ca să nu ridici privirea?*mă întreabă cu puțină nervozitate in glas, dacă ar sti el...*
-Nu din cauza asta, d...doar că eu nu am mai ridicat privirea asupra cuiva de la vârsta de 12 ani,celor care i-am privit in ochi fară nici o remuşcare sunt parinții mei.*dacă mai vorbeam mult, îmi venea să plâng aducându-mi aminte de momentele de groază din viața mea*
-Ohhhh... Atunci imi pare foarte rău, nu am ştiut.*aş vrea sa ştiu dacă mă priveste cu milă, dar mi-e prea frică să aflu..* Uite, eu sunt Logan, am 18 ani. Pe tine cum te cheamă?
-Eu mă numesc Inna şi am 17 ani.*nu stiu ce îmi face băiatul ăsta, dar TU Logan, ai facut ceva ce niciun psiholog nu a reusit*
-Ce nume frumos... Exact aşa ca tine, chiar dacă nu ți-am văzut chipul vreodată, dar ştiu sigur ca inima ta este pură şi inocentă care ascunde o poveste lungă , care o s-o aflu, şi te voi ajuta să îți ridici chipul, şi să îți văd ochii ca 2 pietricele mai scumpe decât orice*când a zis asta mi-a ce aveam nevoie cel mai mult, O ÎMBRĂȚIŞARE, trasmitea atâta căldură, încât frigul din minr nu mai era demult*
După ce am rupt îmbrățişarea mi-a spus:
-Vrei după şcoală să mergem în parc să mergem să ne cunoastem mai bine?*ma întreabă cu sperantă in glas*
-D...desigur.*sincer, eram emoționată pentru ce va urma, dar sunt obtimistă si stiu că o sa fie bine*
-Bine atunci, fugi la oră.
-Ok, pa!
-Pa!
Acum ce o fi o să fie...

Gata si cu capitolul asta, sper ca va place cartea mea, mai ales ca este prima, si cine stie cand Inna o sa isi ridice chipul lui Logan...😁❤👑