TU

13

Inna P.O.V

După ce am ajuns acasă mă duc direct în pat, gândindu-mă la toate. Acum 2 luni, viața mea era aceeaşi în fiecare zii. Mergeam la şcoală, ajungeam acasă, ai mei mă rugau să îmi găsesc pe cineva şi tot aşa. Acum? Părinții mei nu mai sunt, dar am o persoană care este cât 100 de prieteni la un loc. Singurul care m-a înțeles şi mă înțelege. Mi-am dăruit toată încrederea lui. Oare am făcut bine? Dacă o să folosească asta mai târziu împotriva mea? Dar sincer, au fost cele mai frumoase 2 luni din viața mea, chiar dacă am primit lovitura de grație, moartea părinților mei. Logan îmi este şi părinte şi un frate mai mare şi îi mulțumeec mult pentru asta. Sunt trasă din gândurile mele de telefonul care sună, e Logan sigur.
-Alo?
-Ohh.. Buna Inna, ce faci?
-Bine, stăteam în pat, tu?
-Bine,mă gândeam ca mâine fiind weekend, să facem ceva, dacă vrei normal.
-Depinde ce propunere*zic chicotind*
-Păi mai ştii când am zis să mă înveț odată să desenez, ce ai zice de mâine, eşti liberă?
-Oo, păi, desigur, sunt liberă.
-Super, la ce oră vrei să vin?
-Ce ai zice pe la 15?
-Ok, mersi mult îngeraşule, ne vedem atunci, pa
-Bine Logan, pa!

După discuție cu el, am zis să fac un duş relaxant. După 1 oră ies din baie, mai relaxată ca niciodată. Îmi pun pijamalele pe mine şi somnul mă ia imediat.
______________________________________

Razele soarelui îmi intră în ochi, anunțându-mă că trebuie să mă trezesc. Mă uit la ceasul cu pisicuță de pe noptieră şi văd ca este ora 10. Probabil se gândeşcte cineva de ce am un ceas cu pisicuțe pe noptieră. A fost cadoul părinților mei când împlinisem 12 ani şi fiind singura amintire de la ei, o să îl păstrez mereu. Mă dau jos din pat şi încep a face curățenie prin toată casa. Sunt eu o fată care nu se uită la nimeni, având o boală mintală, dar vreau să am o casă curată. Holul era curat, livingul la fel, bucătăria de asemeni. Dar mai rămăsese camera părinților mei, nu am intrat de la moartea lor acolo, mi-e frică. Mi-am luat inima în dinți şi am intrat. Normal, totul era lună, de la mama  am moştenit obsesia să fie mereu curățenie. Pe noptieră era o poză cu toți 4. De ce zic 4? Pentru că pe atunci trăia şi fratele meu mai mic, eu având 3 ani, el având 2 luni, dar după o săptămână de când făcusem acea poză, el murise. Părinții nu au vrut să îmi zică de ce.
Ies din cameră şi observ ca este ora 14:45. Logan trebuie să ajungă, aşa ca dacă vrea să îl învăț să deseneze, trebuie să o facem ca la carte. Iau câteva foi, 2 creioane, si 2 radiere. Observ că am primit un mesaj, cred că Logan ajunsese. Deschid uşa şi Logan mă ia în brațe.
-Bună îngeraş, nu mă primeşti înăuntru?*zice amuzat*
-S...sigur, scuze, hai.
-Woww, azi ai fost gospodină, nu glumă.
-Hei.... doar am avut timp.*şi îi dau una peste umăr*.
-Heii tuu, asta a duruttt* se smiorcăie*
-Ce copilll, hai să fac din tine cel mai bun pictor* zic mândră*
-Bine Picasso*zice râzând*
Urcăm în camera mea şi eu mă aşez cu spatele pe spătarul patului, şi el la marginea patului.
-Deci eşti pregătit?
-Mereu o să fiu pregătit cu tine, Inna!

Ăsta a fost un capitol mai funny, fata de celelalte, am auzit plângeri ca unele se mai si usuca, asa ca... =))))