TU

21

Author P.O.V

Timpul trecuse si cei doi se iubeau din ce in ce mai mult. Cum lumea iubea lumina, aşa o iubea Logan pe Inna. Inaa avea nevoie de Logan ca de aerul ei, sursa ei de energie. După seara in care cei doi au fost la părinții tânărului, Inna a stat numai cu capul în pământ, lui Logan nevenindu-i să creadă că părinții lui au acea părere despre Inna: O psihopată care ar trebuii dusă la spital! Logan era pur si simplu inmărmurit în momentul acela, nu se aştepta pentru nimic din lume la această reacție a părinților lui. Inna era dincolo de uşa de la biroul tatălui lui Logan, aceasta plângând silențios. O durea, prea mult... dar Logan a ajutat-o să treacă peste. Ziua Innei venise, aceasta înplinind vârsta frumoasă de 18 ani. Peste 4 zile, urma să se ducă amândoi la facultatea dorită de amândoi, cea de arte. Cei doi au stat toată ziua numai împreună făcând tone de lucrui, care pe Inna au făcut-o să uite de realitate, care pe ea nu o deranja absolut deloc, o dată ce era cu Logan, lumea ei era numai roz.

Logan P.O.V

Razele soarelui îmi intra în ochi, aşa că mă trezesc. Lângă mine era frumoasa mea, dormind atât de frumos, aşa că nu o să o trezesc. Mă holbam la ea de 10 minute până când văd că telefonul meu suna. Răspund morocănos:
-Alo?
-Bună dragule, ce faci?
-Bine mamă, m-ai trezit, nimica toată!
-Îmi pare rău Logan dragule, dar a trebuit să te sun, este ceva foarte important!
-Ok, zi ce este aşa important!
-Păi tu nu ai aplicat la nicio facultate, aşa că eu şi cu tatăl tău am hotărât să te înscriem la o facultate foarte frumoasă din Canada, ce zici? Adică nici nu ştiu de ce te întreb, normal că o să vii, fără nici un comentariu!
-POFTIM?!?! Mamă tu ai înebunit? Cum să faci asta fără să mă anunți? Cumva tu şi tata îmi controlați viața?
-Îmi pare rău dragule, dar decizia este luată, nu eate cale de întoarcere!
Şiiii... mi-a închis! C...cum? Eu încă sunt în şoc, cum să plec pentru ani de zile în Canada la o nenorocită de facultate, nu pot sa o părăsesc pe Inna, ea este totul meu... cum o să îi spun? Cum...??? Deodată aud nişte suspine din spatele meu şi mă întorc şi o văd pe INGERUL MEU plângănd în hohote. O văd alergând spre mine şi mă ia în brațe strângându-mă tare de tot, dar şi eu am nevoie de asta.
-L...logan nu plecaaaaa... te rog... nu pleca... am nevoie de tine... nu pot trăii fără tine... te rog... nu mă lăsa Logan...*sărăcuța, plânge în hohote...*
-Inna, uităte la mine...*zic cu vocea tremurândă pentru că şi mie îmi vine să plâng*
Ea îşi ridică privirea şi ochii noştrii se intersecteaza*
-E...eu o să plec Inna, în Canada, la o facultate aparent bună... nu a fost decizia mea, eu doream să mergem amândoi pe artă, dar părinții mei nu ne vor împreună, nu am ce să fac Inna, trebuie să plec... mama a spus ca peste 3 zile voi pleca...
-Cum să pleci Logan? Aşa putin am contat pentru tine? Sau ți-ai bătut joc de mine în tot acest timp?
-Nuuu, niciodată să n mai spui asta, eu te iubesc Inna, timpul va trece şi ne vom revedea iar...
-Logan... pleaca, te rog, am nevoie să fiu singură, nu pot să cred...
Sincer, şi eu aveam nevoie de ceva momente să fiu singur aşa că mă duc să mă încalț şi ies din casă.

😌😌❤❤❤