TU

34

Inna P.O.V

Orele trec, şi starea mea devine din ce în ce mai proastă. Se pare că timpul se apropie. Vreau să fac ceva dar nu ştiu dacă este bine. Vreau să îi scriu persoanei iubite câteva rânduri, să stie cele întâmplate.

Logan P.O.V

De câteva zile, nu mai dau de Inna, nu o mai găsesc nicăieri. Ultima dată când am văzut-o a fost câns fugea cu capul în jos, spre cabinetul medical. Asta e de acolo voi afla unde este Inna. O iau la fugă spre cabinetul doctorului. Bat la uşă politicos, şi se aude un Intră vag.
-Bună ziua, sunt Logan, cel care a ajutat spitalul cu fonduri, ați putea să îmi spuneți unde este Inna?
-Îmi pare rău, dar nu pot face asta. Mi-aă încălca cuvântul... şi ultima dorință*fraza asta a spus-o mai încet*
-Cum adică ultima dorință? Ce se întâmplă, ce se petrece? Spune-mi doctore că altfel vă dărâm spitalul în cap!*spun cu o voce gravă şi furioasă*
-Nu pot face asta, i-am promis! Dar pot să vă spun ce a pățit. Inna are o boală foarte rară. Nu s-a găsit nici în ziua de azi un leac pentru aceasta. Sintomele sunt vărsături, pierderi de vedere, culoarea ochilor devin extrem de deschisă, pielea îi devine albă, părul din ce mai alb.
-Exact ce are Inna...*murmur eu
-Aşa este, şi ea a zis să nu afle nimeni, mai ales dvs. de boala ei, a vrut un loc unde să fie linişte, nu unde era bătută de celelalte paciente. Şi nu vreau să îmi încalc promisiunea!
Parcă cerul mi-a căzut în cap. NU, îngerul meu nu moare, nu vreau să plece, sunt prea egoist să plece, nu pot trăii fără ea, am supraviețuit pentru că ştiam că este în viață, dar o dată ce moare, mor şi eu. O iau la fugă prin tot spitalul, în căutarea ei. Intru în toate camerele, dar dau doar de psihopați. Eu o vreau pe EA. Observ un hol, cu o singură uşă, aşa că intru ca un vârtej, şi dau de îngerul meu, stând în pat, dându-şi ultima suflare. Lângă ea era un plic, frumos făcut.
-Îngerul meu, Inna, nu pleca, nu mă lăsa, te rog*zic în hohote de plâns*.
-Iubirea mea...*are o voce aşa groasă*
-Iubito, nu pleca, de ce mă laşi singur?
-Asta îmi este soarta mea Logan.
Îi iau mâinile mici, între ale mele, şi le mâgâi de parcă ar fi ceva foarte fragil.
-T..te i...iubesc L...logan, î...îngerul meu f..frumos!
Apoi tuşeşte puternic, şi rămâne cu ochii deschişi, cu mâna ei, ținând-o strâns pe a mea. Eu plângeam în hohote.
-Ş...şi e...eu t..te iubesc, Inna, frumoasa mea *şi cu ajutorul mâinilor, îi închid ochişorii la fel de frumoşi ca prima dată* luptătoarea mea. Îmi pare atât de rău Inna... că ai suferit din cauza mea.

Deci plâng în hohote, doamnee, mai sunt doar un capitol si epilogul şi o perspectiva a autorului, şi gata. Cartea TU se termina aici, dar cu un final trist, si fericit în acelasi timp.