TU

30

Inna P.O.V 

Parcă m-am eliberat pentru toți aceşti ani. Mă simt mai bine, mult mia bine. De ce? Pentru că este el aici, cu mine, acum.
-I...inna, t...te rog i...iartă-mă, t...te rog I..inna!*zice plângând în hohote şi îmi ia corpul în brațele lui. Eu îi răspund la îmbrățişare stângaci. Lacrimi încep să iasă din ochii mei, din cauza dorului, a supărării, a mustrării de sine, pentru nu pot să îi țin piept. Capul lui ajunge în poala mea, şi îmi ia mâna şi mi-o pune în părul lui.
Eram acasă cu Logan, uitându-mă la un film de groază, mai mare frică îi este lui, decât mie.
-Inna, îmi este frică!*spune şoptind*
-Hai vino aici!
Şi el îsi pune capul în poala mea, stând ca un bebeluş.
-Când eram mic, şi îmi era frică de ceva, mama venea şi se juca cu părul meu. Imediat îmi trecea orice frică sau supărare. *spune oftând*
Atunci eu îmi duc mâinile în părul lui de culoarea caramelului, şi încel să mă joc cu el, acesta adormind imediat.
-Te iubesc îngerul meu!*spun şoptind*
Eu mă jucam în părul lui blond, degetele mele fiind atât de fericite că simte aşa delicatețe. El încă plângea, la fel şi eu.
-Logan? De ce ai făcut asta?* îl întreb uşor*
-Sincer, nu ştiu, nu am un răspuns demn de înțeles. Voiam să iau totul de la capăt. Misiunea mea fiind ca tu să te faci bine, o dată ce ți-ai ridicat privirea mie, credeam că şi celorlalți oameni vei putea. Ajuns în Canada, dau la facultate de Roxi, fosta mea iubită. Ea m-a ajutat să uit de tine, părinții mei fiind bucuroşi că am ales pe cineva de nasul nostru. Tu, Inna, voiam să fi de domeniul trecutului. Dar nu am reuşit niciodată, mă gândeam la tine mereu, ce faci? Cum eşti? Dacă ți-ai refăcut viața? După moartea părinților mei, am devenit şeful celei mai populare firme din New York, iar Roxi este logodnica mea, am cerut-o de 3 luni. Trebuia să am o situație familiară bună, cu o logodnică lângă mine, poate şi cu un copil. Pe Roxi nu am iubit-o niciodată, singura persoană pe care o iubesc esți TU Inna, să ştii!
-Atunci de ce ai făcut asta Logan? *întreb cu un nod în gât*