3

89 9 2
                                    

Orele se terminaseră şi ajunsesem la stație să mă duc acasă să îmi continui cartea mea preferată.Când să urc în autobuz, cineva mă trage afară din autobuz, eu fiind panicată până când aud:
-Ai uitat ca trebuia să ne întâlnim frumoaso?*aş recunoaşte vocea aceea de oriunde, care mă face să uit de toate şi să îl aud numai pe EL.*
-S..scuze, doar că crezusem că nu mai vrei...*îi mărturisesc tinând poate prea strâns breteaua de la ghiozdan*
-Cum să crezi asta prostuțo?*îmi zice el blând si mirat în acelasi timp*Este un parc în apropiere, vino!
Eu mă conformez si il urmez, el fiind cu ochii în telefon si era chiar concentrat, aşa ca mi-am făcut curaj si m-am uitat la el.Doammmneee, e atât dr perfecttt, şi la exterior dar mai ales la interior. Are nişte ochi albastrii ca doua oceane infinite în care eu m-aş pierde fără urmă, părul lui are culoarea caramelului şi este cu mult mai înalt decât mine. Am lăsat privirea din nou în jos, când văzusem că îşi pusese telefonul in buzunar.Odată ajunşi în parc, luăm loc pe o bancă mai retrasă.
-Mdeci... care este povestea ta?*îl întreb eu cu îndrăzdeală*
-Păiii...

TUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum