TU

6

Inna P.O.V

A trecut o săptămână de când nu am mai vorbit cu Logan. El a mai încercat să vorbească cu mine, spunându-mi că s-a despărțit de Roxi. De ce mi-ar spune mie asta? Nu suntem împreună ca să îmi dea raportul şi nici nu cred că mă place într-un fel, adică cine i-ar place de o ciudată care nu îşi ridică privirea de 5 ani, fiind ca o fantomă neagră? Poate că Logan vrea să fim prieteni şi mă acceptă aşa cum sunt, cine ştie? Acum eram în clasă aşteptând să vină profa de engleză,  stăteam cu capul pe bancă gândindu-mă când simt o prezență lângă mine.Nu o bag în seamă şi ochii mei s-au închis...
-Ce faci îngeraşule? Probabil ai adormit, că profesoara nu a mai venit şi nu te-am mai trezit, doamnee, esți atât de frumoasă, atât de dulce şi un suflet atât de rănit de lumea asta anostă dar promit că o să îți colorez lumea în cele mai frumoasr culori şi te voi face cea mai fericită fată, pentru că TE IUBESC Inna! Dar tu nu vei ştii asta, nu acum cel puțin...*eu nu dormeam, şi plângeam în şoaptă crezând că eu dorm.Cum aş putea da ochii cu el? Habar n-am... Sincer? Eu nu ştiu ce simt pentru Logan, îl cunosc de 1 săptămână, nu ştiu ce aş putea crede. Oare el chiar mă iubeşte? Oare chiar vrea să mă ajute să mă fac bine? S-ar sacrifica atât pentru mine? Prea multe întrebări dar este un singur răspuns pentru toate, pe care nu îl ştiu. Acest băiat Logan, mi-a dat lumea peste cap întru- totul, psihic şi fizic dar nu atât de mult încât să mă facă să îmi ridic privirea, NU, îmi este prea frică să fiu judecată de ceilalți, chiar şi de EL. Toți sunt răi cu mine, m-au făcut să nu mai văd atâtea, eu în loc să le-o plătesc, eu ce fac? Îmi plâng de milă ca o laşă ce sunt, nu mi-am înfruntat frica niciodată, de ce aş faceo acum? Să sufăr mai mult? Nu, mulțumesc...*
-L...logan??*când voiam să ridic capul nu mai era nimeni, ăsta da noroc, nu puteam să dau de Logan tocmai acum.  Fiind ultima oră, mă îndrept spre casă ascultând muzica mea preferată. Ajuns mult mai repede ca de obicei, poate doar din cauză ca voiam să dorm mai repede... Când voiam să fac un duş îmi sună telefonul, ceea ce este ceva rar, văd că este un număr pe care nu îl cunosc aşa că răspund:
-Alo, da?
-Sunteți domnişoara Inna, fiica Allisei si lui Robert?
-D...da*deja îmi este frică, de unde ştiu cine sunt eu, şi de unde ştiu de parinții mei?*
-Ce bine că v-am gasit, am o veste proastă! *doamnee, mi-e aşa frică...*
-C...ce este? Ce veste? *încerc să îmi mai reglez vocea ca să nu par o fetița fricoasă*
-Din păcate părinții tăi... au murit într-un accident de maşină, condoleante!
C...CUM SE POATE AŞA CEVA... NU, NU, NUUU, nu şi ei... cum s-a putut aşa ceva, nu pot crede, nu îmi pot închipui...

Nu mă înjuratiii plsssss 😂😭😭