TU

22

Inna P.O.V

Cum sunt? Cum mă simt? Nici eu nu ştiu, nu am răspuns. Sunt goală pe dinăuntru, sufletul meu parcă a plecat departe de trup şi asta o dată cu vestea primită. Da, îi simțeam tristețea din glas, ştiu că îi pare rău, dar cum poate să plece, aşa uşor. Îmi era mai uşor să accept dacă lupta pentru NOI, dar nu... el a acceptat, a acceptat prea uşor totul. Sunt de 3 zile aici... închisă, fără să ies din camera asta, aşteptând ca Logan să vină şi să zică că totul este o glumă proastă. Logan este acum în Canada, la nu ştiu ce facultate de prestigiu, iar eu...? Eu... stau aici. Trebuia să dau la facultatea dorită, dar pentru ce? Pentru cine? Părinți nu am, prima mea iubire în care mi-am pus toată încrederea, a plecat. Toți au plecat.
Eu una, cred că am nevoie de ajutor, ştiam prea bine ca Logan nu o să fie aici mereu, dar eu am fost prinsă în bula mea de fericire, alături de el. Dar era aşa bine, mă simțeam aşa bine. Le-am promis părinților mei că mă voi face bine, voiau să facă ei asta, dar nu au mai putut. Aşa că au lăsat pe mine treaba asta atât de grea. O dată cu apariția lui Logan, lumea mea s-a schimbat, a prins culoare. Am uitat de tot, şi de toate, totul era magic. Doar EU şi TU, restul diar lucruri neimportante. Dar ai lăsat trecutul în spate, incluzându-mă şi pe mine. M-ai lăsat în spate, ai uitat de toate defectele mele. Ai zis că o să mă faci bine Logan, dar nu te-ai ținut de promisiune, ai plecat. Nici nu ai mai trecut pe la mine, ai uitat de existența mea. Poate am fost doar o bătaie de joc pentru tine, dar inima mea te iubeşte prea mult ca să aibă în calcul treaba asta. Am o promisiune față de părinții mei, față de tine Logan. Să mă fac bine.
Şi cu asta fiind spuse, îmi iau un geamantan micuț, unde îmi pun nişte haine, destinația mea fiind: Spitalul pentru boli psihice.

😈😈😈😈😈😈