TU

33

Inna P.O.V

Nu pot mişca nici un muşchi, eram blocată şi cu privirea într-un punct fix. C...cum să mor? Aşa mult rău am făcut să merit asta? Cu ce am greşit? Meritam şi eu o moarte calmă, alături de persoana iubită, fiind cu nepoții şi copiii mei. Nu de la o boală foarte rară să mor.
-Inna, mă auzi? INNA?
-D...da? C..ce este?
-Mai ai 2 zile!
-Ce 2 zile? Doctore, nu spune că...
-Ba da... 2 zile mai ai timp, Inna, îmi eşti o persoană foarte apropiată, îmi pare foarte rău că a trebuit să afli astfel de lucruri.
-Asta mi-a fost soarta doctore. Puteți să faceți un ultim lucru? Defapt sunt 2 lucruri.
-Orice Inna!
-Vreau ca nimeni să nu afle, când o să întrebe cauza decesului, atunci le spui totul, până atunci nu spui nimănui.
-Şi al doilea lucru?
-Al doilea este să am o cameră separată. Colegele mele de cameră, m-au bătut timp de 6 ani, vreau să am un pic de linişte, dacă se poate.
-Normal Inna, nu îți face griji, o să ai cel mai liniştit loc de aici, promit! Aşteaptă aici până fa rost de acea cameră!
O dată ce a plecat, nu mi-am mai abținut lacrimile. O să îmi fie dor de toți. De el cel mai mult, vreau ca el să se căsătorească, să aibă nişte copii la fel de frumoşi ca el, dacă cu mine nu s-a putut. Îmi pare rău pentru tot ce am făcut, pentru că l-am pus să plece, pentru că nu sunt o persoană normală. Dar asta îmi este soarta şi trebuie ca toți să facem ce ne este scris.
-Inna, am găsit camera, haide te rog!
Eu mă conformez, şi îl urmez. După 5 minute ajung la acea cameră, este una de culoare albă, mobilierul este unul negru. Patul are o lenjerie neagră, chiar că este camera mea preferată. Acum aştept momentul să plec la părinții mei.