TU

12

Innna P.O.V

E prima dată când îl aud pe Logan plângând, asa tare l-am întristat? După m-a luat în brațe şi am început să plâng şi mai tare. Amandoi plângeam strângându-ne unul pe altul în brațe.
După am hotărât să mergem la mine să ne uităm la un film. Ajunşi acasă la mine, eu m-am dus să fac popcornul şi el alegea filmul. Când vin de la bucătărie aud sunetul ca şi cum ar fi început. El era atent la film, având gura plină de floricele. Este a doua oară când mă uit la el şi observ că nu mai are culoarea aceea la păr, este mai mult spre blond. El s-a uitat pe tot parcursul fiilmului, eu... eu uitându-mă la el, ca să îi rețin toate trăsăturile.
Filmul se terminase si eu mi-am întors capul.
-Ei bine, cum a fost?*ma intreaba*
-A fost frumos, la un moment dat, am început să plâng.
-Micuta mea. * spune şi îmi ciufuleşte bretonul*Ei bine, hai la culcare, este târziu, eu acum o să plec, dar ne vedem mâine, când o să te iau, bine?
-Nu este nevoie să mă iei de acasă, te deranjezi prea mult.
-Ce vorbă este asta? Te iau şi gata!
-Offf, bine... Păi atunci, noalte bună Logan...
-Noapte bună Inna*spune şi îmi dă un sărut pe obraz*
Imediat eu am închid uşa şi m-am rezemat de ea, având fața roşie ca roşia
______________________________________

Dimineață m-am trezit cu el la poartă ca să mă ducă la şcoală.
-Neața!* îmi spune voios*
-Neața!*el e voios şi eu mor de somn*
-Cineva nu prea a dormit huh?
-Am desenat...*spun în timp ce am căscat*
-Ştii să desenezi?
-Mda, când am o stare bună sau rea, desenez la ce mă gândesc, fără să gândesc.
-Frumos, şi eu aş vrea să am talent la desen, aşa ca tine.
-O să te învăț odată, promit!
-Ok, acum am ajuns, hai să ne grăbim!
-Ok.
Fiecare o ia la pas spre clasa lui.
______________________________________

Orele s-au terminat şi Logan mi-a spus să îl aştept în fața şcolii, pentru că are o surpriză. În timo ce mergeam, cineva mă prinde de braț.
-Bună îngeraş!
-B...bună Logan!
-Eşti gata pentru surpriza mea? Vreau să te creezi, bine?
-Ok...
Îmi deschide portiera de la maşină şi pornim spre: Habar n-am. Dar sunt cu el, deci nu îmi este frică.După 10 minute, maşina se opreşte.
-Hai!Nu îndrăzneşti?*îmi zice chicotind*
-B...ba da, scuze*şi mă dau repede jos din maşină*
Când ies afară simt un miros de iarbă proaspătă, semn că suntem într-o pădure sau pajişte.
-Hai uităt-e, eu nu o să mă uit, ca să nu îți fie frică, bine? Când o să vrei să te uiți în ochii mei, atunci v-a fi momentul.
-O...ok*spun mirată de cât de înțelegător este*
Când ridic privirea am văzut cel mai frumos lucru, pe lângă el normal, o pajişte cu flori de toate culorile posibile, este atât de frumos...
-L...logan?
-Nu îți place? Putem să plecăm dacă vrei...
-Nuuu, nuu, este doar... perfect, prea perfect...
-Ohh... mă bucur că îți place. Eu mă duc să iau o pătură.
După ce a adus pătura, m-a tras de mână până când ne-am oprit undeva să pună pătura. Ne punem amândoi pe pătură la o distanță acceptabilă şi ne blocăm cu privirea la cer.
-Este atât de frumos...* spune el*
-Ştiu, este atât de frumos aici, mă bucur că m-ai adus aici, mă bucur că faci atâtea pentru mine.
-Este o onoare pentru mine, să te fac fericită, sincer, este prima dată cand
te simt mai fericită. Mi-aş fi dorit să îți văd în ochi fericirea, dar îmi este de ajuns să o simt.
-Eşti un înger Logan, îngerul meu păzitor!
-Eu sunt un nimeni pe lângă tine Inna, nimeni nu e mai gingaş decât tine.