TU

8

Inna P.O.V

Dimineața îşi face simțită prezența
pentru că simțeam razele soarelui deranjându-mi ochii. Mă ridic din pat şi văd un bilețel pe noptieră:

,,Aici este numărul meu de telefon, în caz că vrei să vorbeşti cu mine, mă suni, sper să vi azi la şcoală!"

Cu drag, Logan

Săracul... dacă l-am făcut să îi fie frică de mine? Dacă mă crede şi mai nebună decât sunt? Sunt sigură că a văzut şi cioburile din living... mă simt aşa prost, dar este vorba despre părinții mei, deci a meritat. Îmi fac rutina şi mă duc să văd cu ce să mă îmbrac? De parcă am de ales... nimic nu este de altă culoare înafara de negru în dulapul meu. Cobor din camera mea şi gândindu-mă să mă duc la şcoală, trebuie să fiu prima la învățat ca să îi fac pe părinții mei mândrii de mine, chiar dacă ei erau mulțumiți de mine aşa cum eram.

Ajung la şcoală şi prima dată mă duc la director să îi povestesc ce s-a întâmplat şi a înțeles din fericire. După ce am terminat de vorbit cu directorul, mă duc la ore.

______________________________________

Orele s-au terminat şi acum mă pregăteam să merg acasă, ce este cel mai ciudat este că Logan nu a venit la mine toată ziua, sau să mă întrebe ce fac, infine, cred că bănuielile mele se adeveresc. Ajung acasă şi imediat mă duc să îmi fac un duş să mă relaxez.
După ce am terminat duşul, gândul mi-a venit la desen. Ultima dată când am desenat, a fost când l-am întâlnit pe EL. Îmi iau o foaie şi creionul şi mă apus să desenez.
Dupa 30 de minute desenul este gata, nevenindu-mi să cred ce a iesit. Sunt părinții mei. De ce ați plecat??... m-ați lăsat singură... pun desenul lângă cel cu el, şi încerc să adorm...

,, Mă aflu în maşină alături de părinții mei pentru a ne duce într-o vacanță ,,pentru a mă face bine" dar cu toții ştim că nu o să fie aşa nu? În timp ce eu ascultam muzică si ai mei vorbeau ce nu stiu ce subiecte, dintr-o dată o maşină ne intră în cale şi tata pierduse controlul maşinii până când am intrat într-o prăpastie..."

Mă ridic din pat respirând greu, traspirată şi cu lacrimi în ochi. Îmi trebuie pe cineva să mă ajute, de când au murit ai mei, am numai coşmarul acesta. Fără ca creierul meu să gândească apelez un număr pe cade mă gândeam că nu o să-l folosesc niciodată. LOGAN...

-Alo? *spune cu o voce enervată*
-B...bună, sunt Inna, te-am deranjat nu? Nici nu ştiu ce a fost în capul meu... era evident că te deranjez, scuză-ma...
-STAI!! Scuză-mă Inna, nu am ştiut că eşti tu. Ce ai pățit îngeraşule? De ce plângi?
-Ajută-mă Logan, fă-mă bine, repară-mă,  te rog... ajută-mă Logan...

Uuuuuuu , I'm sorry guys 😁😁