Everything for you

V. Îndrăgostit

         Era dimineața zilei de duminică, trebuiau să meargă în parc pentru a-și cumpăra câte o înghețată.
          Au mâncat amândoi din mâncarea rămasă de aseară. Băiatul era entuziasmat, era prima dată când avea să mănânce așa ceva. Auzise mereu de aceste dulciuri, dar niciodată nu le încercase.
           Își aștepta la ușă sora care părea că nu mai apare. Era îmbrăcat corect data aceasta, învățase care este spatele și care este fața bluzelor.
          -Pregătit? tresare când aude vocea provenită din gura persoanei ce se afla lângă el.
            Aprobă, prinzându-i mâna. Credea că dacă va sta aproape de ea o va putea proteja, credea că îi sperie pe bărbații din jurul lui.
            Se îndreptau spre un magazin, cumpărând două înghețate cu ciocolată.
            Desfăcu-se ambalajul rapid, strâmbându-se din cauza formei ei. Nu era impresionat, era dezamăgit de ce se afla acolo.
           -Gust-o, e foarte bună! îl încurajă blonda, chicotind de fiecare dată când fața lui forma mici încruntături.
               Dintr-o dată, totul în jurul lui se opri. Pe una dintre băncile parcului, o fetiță cu părul desprins, îmbrăcată frumos într-o rochiță de vară, își legăna picioarele.
              Fugi către ea, cu gândul că o va putea cunoște. Încercând să facă un gest frumos, acesta îi întinse înghețata, chiar dacă nu gustase din ea.
              -Poftim! obrajii fetei se înroșiseră dar acceptă. Abel! se prezentă, căutând-o pe sora lui cu privirea.
              Pe o bancă mai retrasă, bărbatul de la florărie, urmărea frumoasa domnișoară cu privirea.
              Abel, însă, era supărat, era pe cale să plângă. Mama Sofiei, așa cum aflase că o cheamă pe prietena lui, le întrerupse joaca doar pentru a-i anunța că trebuie să meargă acasă.
              -Nu plânge, puiule! își îmbrățișase sora, plângând pe tricoul ei. Poftim! îi întinse înghețata ei, pe care nu o desfăcuse.
              -Awinita, crezi că o s-o mai văd? întrebă, ștergându-și lacrimile. Sunt bărbat, nu trebuie să plâng după o fată! se îmbărbată, ridicându-și pieptul.
             -Și bărbații plâng! fusese răspunsul dat de blondă.
             Harry, așa cum îl chema pe bărbatul misterios care îi umbla prin vise, era fericit. Tocmai aflase numele următoarei lui angajate.
           Awinita, ce nume frumos! gândi, apropiindu-se de mașina lui. Trebuie să fie a mea!
           Dar întrebările era altele : cine era băiețelul acela?  Nu putea fi copilul ei, o striga pe nume, poate e vre-o rudă.
             În casa celor doi, un război cu perne era aproape pe terminate. Blondul avea mult prea multă energie.
           -Ce zici dacă am dormi puțin? întreabă fata, ștergându-și sudoarea de pe frunte.
            -Sigur!
           Gândul lui era în altă parte, era la fata căre-i cucerise inima. Fără să-și dea seama, se îndrăgostise pentru prima dată.
           Pe rând, au făcut un duș, urmând să se schimbe în niște haine curate.
          -Ce e cu tine?
           Observase comportamentul bizar al fratelui ei, era mult prea tăcut și cuminte.
           -Îmi place de o fată! se îmbujoră, lăsând capul în jos.
            -E frumoasă?
            -E fata din parc! chicotește, jucându-se cu degetele în poală. Puteam să mai mergem în parc? Poate o mai întâlnesc!
             -Sigur! 
            Aceasta era nu era o minciună, vor mai merge acolo. Începea să-i placă!