Everything for you

X. Relație?

            Se simțea mai bine, se vedea asta pe fața ei. Era mai veselă, mai zâmbitoare.
            -Bună dimineața! salută bărbatul care se afla după tejghea. Ca în fiecare zi?
            Acesta aprobă și o privi cu dragoste. O considera nepoata lui, una fără legătură de sânge.
             În spatele fetei, un nesimțit, așa cum îl poreclise ea, aștepta cu unul dintre cei mai frumoși trandafiri în mână.
             Voia să-și exprime sentimentele, să-i spună tot ce simte pentru ea. Nu ar vrea s-o piardă printr-o prostie.
             -Iubito! își frecă ceafa. Trebui să-ți spun ceva!
            Inima îi sălta de fiecare dată când auzea cum pronunța acel cuvânt, "iubito".
              -Spune, Harry!
            Își făcuse un discurs pe care, categoric l-a uitat. Când o privea în ochi vedea albastrul cerului, chiar dacă culoarea lor erau căprui. O iubea și dorea un viitor cu ea.
           Poate că era prea devreme, nici nu se cunoșteau de două săptămâni, dar el nu voia să aștepte.
            -Atunci când te-am întâlnit prima dată, când mi-ai oferit acel trandafir, când ți-am văzut ochii, am știut că tu ești aleasa! M-am îndrăgostit, Awinita! Noaptea trecută am venit la tine doar pentru a-ți spune ca simt, dar mi-a fost frică de respingere! Iubito, știu că e mult prea devreme, dar aș vrea să te invit la o întâlnire!
             Se uită surprinsă la el, nu primise asemenea cuvinte de la nimeni, era fericită.
             -Harry...
              Nu știa ce ar trebui să spună, să accepte sau să nu accepte? El ar putea-o răni și e conștientă de asta. El e ar tuturor femeilor, nu poate fi doar al ei.
               -Bine! oftează învinsă. Da vreau ceva simplu, ca ieșitul la un Fast Food!
              O privește drăgostos, prinzându-i talia cu brațul și lipind-o de pieptul lui.
          Nu știa dacă sunt sau nu împreună, era foarte confuz. Voia să o întrebe dar nu voia să pară insistent.
          -Ce zici de ora opt, în seara asta? întreabă, fata stând câteva secunde să se gândească.
            -Nu pot! se întristă. Nu îl pot lăsa pe fratele meu singur!
            -Adu-l și pe el! Cred că s-ar bucura să-și revadă prietena!
            Nu știa despre ce vorbea bărbatul din fața lui, ce prietenă ar fi încântat s-o revadă fratele ei?
            El aștepta un răspuns, spera să fie pozitiv.
             -Atunci e perfect! zâmbește fericită, desprinzându-se jenată din brațele lui.
              Acesta însă protestă, lipind-o mai tare de el. Respirația lui îi lovea fruntea. Își ridică privirea spre el, privindu-i ochii.
              Această se cripstă. Făcu el primul pas. Se apropie de ea, lipindu-și buzele de ale ei.
            Nu putea să reacționeze, nu mai făcuse asta niciodată și nu voia să se facă de râs.
              -Lasă-te purtată de val, iubito! se desprinde pentru câteva secunde și reia sărutul.
             Își înfinse mâinile în părul lui buclat, trăgând de rădăcinile lui. Se simțea așa bine acum!
            Își plimba mâinile pe talia ei, coborând spre fundul ei pe care-l strânse puternic. Geme. Îi plăcea când cineva se joacă cu părul lui, iubea asta!
          Era neîndemânatică și inocentă, era pefectă. O va învăța el tot ce știe!