Everything for you

XX. Aproape violată

             Inima i se opri în loc și cuvintele nu-i puteau ieși pe gură. Harry aștepta răspunsul.
              -Iubito?
              -Harry, nu pot! Nu știu ce va spune Abel! E un pas mult prea mare pentru relația noastră, abea dacă ne cunoaștem de o lună!
              -Am o cameră special făcută pentru el, iubito! Nu e nici măcar o problemă de care nu m-am ocupat! îi prinse mâinile în ale lui.
                 -Nu pot, Harry!
                  Acesta era distrus, nu putea accepta un răspuns negativ și totuși l-a primit.
                 -Nu mă poți refuza! mârâie.
                 Se uită surprins la el și strânge cearceaful în pumn.
                    -Scuze! scutură din cap. Vreau ca totul să fie perfect, vreau să am o familie fericită!
                 -Nu! răspunse răspicat.
              Acesta se enervă și lovi peretele cu pumnul. Se întoarse cu fața spre ea și țipă:
                -Ieși!
                 Fata tresări și dădu drumul lacrimilor. Nu mai țipase cineva la ea de aproape o lună.
                 -Iubito!
                 Abea acum și-a dat seama ce greșeală a făcut. Dar era mult prea târziu, ea îi ascultă ordinele.
                  Awinita mergea spre casă. Nici măcar nu se gândi că Harry ar putea avea un asemenea comportament.
                  Nu era speriată, era doar dezamăgită. Îl considera o alt fel de persoană.
                Era pe o stradă întunecată, unde nici măcar vântul nu bătea. Îi era frică și nu avea cine s-o apere.
             -Păpușică!
               O voce bărbătească o striga în badjocură. Grăbi pasul până când ajunse să alerge.
             Cineva o trântise de perete și îi sărută gâtul. Se zbătea și țipa, dar nimeni nu o auzea.
             -Nu, te rog! Lasă-mă!
               Harry s-a luat după ea, sperând că o va putea prinde. Văzu toată șcena și se apropia cu pași mari de acel bărbat.
                Îl bătuse pe umăr, reușind să-i atragă atenția. Era blond și înalt.
                -Hei, omule! Ce s-a întâmplat?
                Mirosea a băutură.
                 -Să nu-mi mai atingi iubita! strigă.
               Cu o lovitură de pumn băiatul căzu jos. Avea o masă corporală nedezvoltată și putea fi bătut de oricine.
                 Awinita încă tremura. Harry o ridicase în brațele lui și mergea cu pași mari spre apartamentul ei.
                -Totul va fi bine! îi șoptește la ureche.
                  Era un nemernic și știa asta. Dacă nu și-ar fi pus orgoliul pe primul loc, poate nu s-ar fi ajuns la asta.
                  O așeză pe canapea, așteptând să se întâmple ceva.
                 Se aruncă în brațele lui, înfundându-și capul în pieptul lui. Acesta îi sărută fruntea.
                 -Ce spui dacă am dormi puțin?