XIII. Plăcere

1.5K 103 3
                                    

            În dimineața următoare fusese trezită de săruturile lui Harry. 
             -Bună dimineața, iubito!
           Nici măcar nu-l ascultă. Tricoul ei era ridicat până-n gât și-i lăsa sânii la vedere.
               -E ora patru, de ce nu dormi? nici măcar nu se clintește.
                -Mă plictisesc!
              Îi apucă unul dintre sfârcuri în gură și îl suge ca pe o acadea. Fata își mărește ochii și încearcă să se ridice.
                -Oprește-te! mai mult geme, nu mai simțise plăcerea aceasta niciodată.
                O bulă de aer se formează în stomacul ei și nu știa ce i se întâmplă.
               Coboară cu săruturile pe abdomenul ei și cu una dintre mâini îi intră în chiloți.
               O pătrunse cu unul dintre degete și aceasta scânci.
              E așa strâmtă! gândi Harry, continuând să-i ofere plăcere.
              Repeta mișcarile de du-te-vino, iar aceasta geme tare. Oftează ușurată când toată presiunea este eliminată de orgasmul pe care l-a avut.  Pieptul ei se ridica în ritm cu respirația.
               -A fost așa...intens!
                Își găsi cuvintele și își ascunse, cu cearceaful, sânii. Se înroși când își dăduse seama ce a făcut.
                 Lenjeria ei era umedă și o incomoda, dar nici nu putea rămâne fără.
                Era obosită și voia să doarmă, dar nu voia să-l lase pe Harry treaz, nu voia să se holbeze la ea.
                El se simțea foarte bine, îi provocase ei primul orgasm.  Îi sărută scurt buzele și o trase în brațele lui.
               -Mâine te trezesc la opt, avem timp să mergem la tine și să te schimbi!
               -Cum adică avem?  întrebă. Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar nu vreau să crezi că profit de banii tăi!
                -Noapte bună! îi sărută tâmpla  fără ai răspunde la întrebare.

          
         După ce s-a îmbrăcat cu o pereche de blugi albaștri și cu un tricou de aceeași culoare, coborî scările pentru a ajunge la bărbatul ce o aștepta în fața blocului.
             Nu știa dacă erau împreună, era încă nelămurită. Dacă l-ar fi întrebat, mai mult ca sigur s-ar fi făcut de râs.
            -Ce zici dacă mâine am merge undeva? propune, accelerând.
             -Unde? întreabă fata.
             Era cu gândul în altă parte, după părerea bărbatului la ce s-a întâmplat aseară. Era roși în obraji și încerca să-i evite privirea.
               -Ce ai zice dacă mi-ai cunoaște pătinții?
                -Poftim? Poți să mai repeți? își scutură capul debusolată.
                -Vreau să fie o surpriză! reia cuvintele, fiind fericit că nu auzise ce a spus prima dată.
               Acum gândul îi zbura la părinții ei. Nu mai știa nimic de ei de aproape două săptămâni. Poate s-au comportat ca niște monștrii cu ea, dar erau cei care i-au dat viață și nu putea uita asta.

Everything for you Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum