Everything for you

XXIII. Presă

               -Adică? întreabă, încrucișându-și mâinile la piept. Ce vrei să spui cu oricum nu te mai primeam?
                 -Adică vei sta acasă și te vei comporta ca o adolescentă normală. Îți vei face unghiile, parul, și ce mai faceți voi! Vei petrece mai mult timp cu Abel și te vei distra! Nici nu vreau să aud de un nou job!
                Nu îi plăcea că o compara cu una dintre adolescenții din ziua de azi. Ei nu știu să gătească, să spele haine, să aibă grijă de ei, pe când ei aceste treburi i se păreau jocuri.
                -Nu! răspunde tare și răspicat.
                -Nu?
               Își mărește acesta ochii, privind-o ciudat. Oricine și-ar fi dorit așa ceva, înafară de ea.
                -Nu pot să accept asta pentru că știu că tu ai muncit pentru acei bani! Știu cât de multă muncă se află în spatele fiecărui dolar! Nu vreau să profit de asta pentru că îmi este rușine! De ce? Pentru că tu ai făcut totul pentru mine și eu nu am făcut nimic! Nu vreau să-mi fac unghiile știind că tu ești la serviciu și muncești! Nu vreau să fiu o profitoare! Nu sunt ca celelalte!
              Acum plângea. Își expusese toate sentimentele într-un tablou care vorbea.
               -Nu am știut!
               Nimeni nu știa. Și era mai bine!
                  -Vreau să-ț ofer totul pentru că tu ai oferit altor persoane totul! Vreau să-ți ofer totul pentru că mie mi s-a oferit totul! Nu vreau să-ți fie rușine. Problemele tale sunt ale mele și problemele mele sunt ale tale.
                  Trage aer în piept, terminând discursul. Mai avea ceva să-i spună și nu știa cum.
                  -Iubito, vreau să-ți spun ceva! fata încă era în stare de șoc din cauza cuvintelor cere i-au fost spuse. Am dat presei un interviu despre noi!   
                   Clipi des și se îngălbeni la față. Acum lacrimile erau mult mai multe și mai dese.
                   -Te voi face de rușine!
                    -Nu mă poți face de rușine! Nu-mi pasă părerea celorlalți, eu știu că ești perfectă pentru mine!
                      -Harry, nu știu să merg pe tocuri, nu știu cum ar trebui să vorbesc în public, nu știu să mă machiez și nu știu multe alte lucruri cu care să nu-ți murdăresc reputația!
                      -Ce spui dacă am continua discuți aceasta mâine sau în altă zi? Mie chiar nu-mi pasă ce spun alți!
                         -Bine! oftează. Dar nu vei scăpa!
                        -Și tu la serviciu tot nu te duci! Vei merge la machiaj, la coafor și la ce faceți voi fetele!
                        Ieșise din bucătărie cu un zâmbet ștrengăresc pe buze. Știa că a lăsat-o supărată și uimită. Voia să o obișnuiască cu noua ei viață și asta era singura soluție pe care a găsit-o. Nu îi plăcea că se caracteriza negativ, ea era frumoasă. Trebuie să-i spună asta, că e frumoasă!