Everything for you

XI. Întâlnire în patru

           Era îmbrăcată cu rochie de vară vaporoasă, până la genunchi, cu diferite modele florale.
            Fratele ei, care alese o ținută mai comodă, era îmbrăcat cu o pereche de blugi și un tricou alb.
           Era emoționată pentru că Abel s-ar pute să nu-l accepte pe Harry. Ar putea fi supărat pe ea doar pentru că va crede că îl va înlocui.
             Bătaia în ușa o trezește la realitate. Aproape aleargă până acolo.
             -Bună! salută ea, zâmbind fericită.
               În fața ei apare micuțul blond ca analiza bărbatul din fața ei. Se încruntă, uitându-se cu atenție la părul lui.
            -Harry! se apleacă pe vine pentru a ajunge la înălțimea lui.
            -Oaie creață, dacă îndrăznești să-mi rănești sora, am să te castrez cu o furculiță de plastic!
               Ieși primul, lăsându-i pe cei doi uimiți. Obrajii fetei erau roșii din cauza spuselor fratelui ei.
             -Scuze, nu știu ce l-a apucat!
             -Haide, iubito! ignoră explicația ei, prinzând-o de mână.
          Poate îi jignise părul, și el își iubea părul, dar era fericit că cineva o va proteja dacă se întâmplă ceva cu el.
            În fața scării aștepta Abel, așa că îi conduse pe amândoi la mașină.
           -Am o surpriză pentru el, tu vii în față cu mine! îi șoptește la ureche.
            Îi deschide portiera și o lasă să intre.
            Ochii băiețelul se măriră din cauza uimirii. Sofia, fata de care era îndrăgostit aștepta pe bancheta din spate, îmbrăcată cu o rochie de vară.
            -Bună! salută timid.
             -Abel! exclamă fericită.
             Avea părul împletit, avea doar petru ani, nu știa ce e aia iubirea.
             -Îmi place de Harry! își bagă băiețelul capul printre scaune, oprind discuția celor doi.
            -Nu pot să cred că ai adus-o pe Sofia! râde blonda, punându-și capul pe geam.
           Părinții ei au ținut-o în puf. Puf o palmă, puf o jignire. Acum merita să fie fericită.
            -Unde mergem? întreabă, așezându-și mâna pe antebrațul lui.
             -Mergem la un picnic! Întâlnire în patru! explică, zâmbindu-i.
              -Te iubesc! se aude o voce de băiețel, în spate.
            Se întorc uimiți, privind cu uimire cei doi copii care încercau să le evite întrebările.
             -Știți ce e aia iubire? întreabă bărbatul, reluându-și condusul.
            -Dragostea e când îi spui unui băiat că-i place tricoul lui, iar el îl poartă în fiecare zi! se aude primul răspuns dat de fetița ce era roșie în obraji.
            -Ba nu! o contrazice. Dragostea e atunci când mănânci cu cineva și îi dai aproape toți cartofii tăi, fără să-i ceri nimic în schimb! era mândru de cele spuse, reușise să o impresioneze pe prietena lui.
           Copii știau cel mai bine ce e iubirea, ei nu sunt otrăviți de viața crudă în care trăiesc. Știau să admire totul din jurul lor, se bucurau de cel mai mic lucru pe care-l primeau, erau mereu fericiți și cu zâmbetul pe buze.