Everything for you

XV. Impresii

            Pe tot parcursul cinei fusese încordată. Simțea privirile tuturor pe corpul ei.
            Știa pentru ce se folosesc toate acele tacâmuri, o învățase bunica ei de mult timp decedată.
            -Ce facultate urmezi? întrebă Anne, mama lui.
             Era strictă. Cu părul aranjat într-un coc perfect, cu rochia neagră pe care o purta și cu pantofii înalți, o făceau pe Awinita să pară o țărăncuță în hainele ei cumpărate la jumătate de preț.
             -Nu merg la facultate, doamnă! răspunse cât de rapid putu.
             Aceasta se încruntă și își privise soțul ce stătea în capul mesei. El e un om zâmbitor, foarte primitor cu ea. Era de aceeași înălțime cu Harry, și dacă nu ar și care e prietenul ei i-ar putea confunda.
                  Mâncare se termină rapid, iar ei îi era deja rău. O îndopaseră ca pe un curcan înainte de Ziua Recunoștinței.
                -Trebuie să discutăm! rostise cu ură Anne, așezându-și mâinile pe masă.
                Awinita zâmbi fals.
                 -Harry, fiule! îi prinse palma într-a ei. Când erai mic îți doreai o femeie frumoasă și deșteaptă! Lahoma e îndrăgostită lulea de tine.
                Lahoma era una dintre pretendentele lui. Era una dintre fetele perfecte, care ar putea fi puse pe o revistă de modă
                  -Ce vrei să spui cu asta? protestă bărbatul de lângă ea.
                   -Dragule, Awinita nu e potrivită pentru tine! Nu a făcut facultate, cum te-ar putea ajuta la construirea unui imperiu de imobilieare? Cu toată dragostea mea de mamă, îți spun, se oprește pentru câteva momente. Scuze, dragă! se uită în ochii fetei. E urâtă! rosti cu scârbă.
                    -Mama! strigă Harry, ridicându-se în picioare.
                  -Vreau nepoți frumoși, nu niște plozi care să semene cu ea! același lucru îl făcu și femeia.
                    Fetei îi curgeau lacrimile pe obraji. Nu putea ridica privirea din pământ. Știa că asta avea să se întâmple.
                 -Harry! se auzi o voce pițigăiată.
                  Toți își întoarsers privirea sprea acea persoană. Fusta scurtă albastră și maieul galben lăsau la vedere mult prea mult din formele ei.
                 -Bună, Lahoma! scrânci din dinți Harry, acceptând cu greu îmbrățișarea ei.
                    Awinita se simțea în plus. Se hotărî să plece. Ieși neobservată, oprind un taxi care tocmai trecuse pe lângă ea.
                Îi dădu adresa, ștergându-și rapid lacrimile de pe obraji. Aștepta cu nerăbdare să ajungă acasă și să-și plângă de milă.
               Harry își căuta iubita. Era foarte nervos pe mama lui. Nici nu-și putuse imagina cât putea fi de scorpie.
              Colac peste pupăză venise și Lahoma care-i stricase toată seara.
                -Am plecat! se îndreptă spre ușă.
                 -Harry, dacă ieși pe ușa aceea, nu te vei mai întoarce! vocea femeiască îl oprise.
                 -Nu-mi pasă, Anne! îi rosti cu ură numele, dărâmând în drumul lui o vază.