III. Scântei

1.9K 125 0
                                    

            Trezise micuțul băiețel din somnul adânc pe care îl avea, chemându-l la masă.
          Cu două guri, în minus, acum își permiteau cu mult mai multe. Cu cei 800$ pe care-i câștiga pe lună, plătea facturile, cumpăra de mâncare și îi lua haine noi fratelui său.
             Nu mai trebuia să-și caute încă o slujbă, se descurcau cu atât. Nu mai petrecuse timp cu singurul membru din familie de mult timp, poate astăzi e ziua lor.
              -Ce zici dacă am ieși în parc? întrebă Awinita, spălând farfuriile.
              Își privea sora uimit, nevenindu-i să creadă dacă vorbea serios. Era foarte încântat de ideea aceasta, așa că își exprimă bucuria prin țipetele și salturile pe care le făcea.
             Se îmbrăcă rapid, dar incorect deoarece a făcut-o singur. Bluza era pe dos și ciorapii strâmbi.
              Nu îi era jenă să se schimbe de față cu el, era singurul bărbat care o văzuse așa goală. Nu avuse nici măcar primul sărut, dar nu și-l dorea.
              

            După o zi plină de distracție, cei doi s-au întors acasă. Abel a fost dus la vecina lor și fata se pregătea pentru a pleca la serviciu.
            Ajunsă acolo cu trei minute mai devreme, își salutase șefa, o doamnă cu care se înțelegea și care o ajută cu problemele ei.
           -Bună ziua, doamnă Margarett! zâmbi, aceasta îmbrățișând-o.
           -Bună, dragă! Astăzi vei avea o comandă mare pe care va trebui s-o aranjezi! o privi încurajator, parcă fiindu-i milă de treaba pe care i-o dădea.
               -Nu e nicio problemă! o salautase când aceasta plecă, servind clienții care stăteau la rând.
               -Un trandafir roșu, vă rog! se auzi o voce bărbătească.
               Aruncă o priviri pe foaie cu prețuri, ridicându-și privirea. Rămase împietrită pentru câteva secunde, admirând priveliștea pe care o avea. Înalt, bine dezvoltat din punct de vedere fizic și cu ochii verzi, era unul dintre bărbații care pot să-ți cucerească inima.
                Se mișcă rapid printre sutele de flori, alegând cel mai frumos trandafir. Îl intinse, spunând fără jenă:
              -2$, domnule!
            Probabil avea o întâlnire sau ceva important, dar nu e dreptul nostru să intrăm în treburile omului.
            Acesta era fașcinat de fata din fața lui, cu părul prins într-o coadă și îmbrăcată simplu, nici măcar nu-și dădea seama cât de atrăgătoare era. Cu ușurință se putea observa durerea din ochii ei căprui.
              -Vă mai așteptăm! încercă să zâmbească, dar eșuează.
            Nu era o persoană veselă în prezența străinilor, nu era o persoană veselă în prezența nimănui, în afară de fratele ei.
            Cu siguranță mai avea de gând să vină aici, mai ales acum, când știa cine lucrează la această florărie.
           Avea să o cumpere, voia să știe totul despre ea, voia s-o domine, voia să-i atingă fiecare parte a corpului, voia să fie a lui.

Everything for you Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum