Everything for you

XXV. Trecut

              În casa lor era liniște. Abel era la grădiniță și Harry avea de semnat niște acte la firma lui.
            Găsi produsele de curățat și începu să șteargă tot praful de pe mese, dulapuri și alte mobiliere.
             Abea acum își dădu seama că nu a vizitat toate camerele de aici. Mai avea două.
             Prima ar fi camera de oaspeți, dar era făcută pentru o fată. Patul, dulapul pereții erau de un roz deschis, dar nu prea strident.
            Avea să-l întrebe pe Harry ce e cu această cameră. Următorul era livingul, ceva simplu dar modern.  Televizor i se părea mult prea mare.
               

           În ultimele ore pregătise mâncare. Era încă caldă și mirosea uimitor de la friptura de pe masă.
           Abea aștepta să le afle părerea. Se simțea prost deoarece toate ingredientele pe cere le-a folosit erau cumpărate de Harry.
              Cheile se aud în ușă și cei doi intră în casă. Vorbeam de lupi și uite-i!
               -Bună! o îmbrățișează Abel.
               Era foarte fericit. Vorbise cu Harry ca de la bărbat la bărbat și îi explicase câteva lucruri pe care o fată, probabil, nu le știa.
                -Te duci și te schimbi, te speli pe mânuțe și după vii să mănânci! Da?
               Aprobă și aleargă spre camera lui. Se obișnuise cu mărimea apartamentului și se simțea ca acasă.
                  -Miroase foarte bine!
                O complimentă acesta și Awinita se înroși.
          

              -Harry, îmi poți spune pentru ce e camera roz?
                Erau în pat de mai puțin de jumătate de oră dar niciunul dintre ei nu scosese vreun sunet.
               -E pentru Sofia!
              Stă puțin și se gândi și după întrebă:
                -Îmi poți spune de ce vine la tine în fiecare weekend?
                Era o parte a vieții lui pe care nu a povestit-o nimănui și nici nu credea că o va face. Cu foarte multă durere începu:
            -Acum patru ani, după nașterea Sofiei, sora mea Gemma a murit!
               Îl privi speriată și își afundă capul în pieptul său.
              -Părinții mei nu au fost niciodată de acord cu alegerile ei și au ajuns s-o urască! Și-a ales singură facultatea, prietenii, liceul, slujba și a rămas însărcinată! Iubeam curajul pe care îl avea, era ironică și veselă. Într-o zi,mama mea, a dat-o afară din casă, mai precis ziua în care aflase că e însărcinată! Am ajutat-o, nu o puteam lăsa să lucreze, i-ar fi afectat sarcina. Totul a mers perfect câteva zile, după ce Sofia a apărut pe lume. Am ajuns la apartamentul ei și am găsit-o moartă. Nici acum nu știu motivul dar nici nu vreau să-l aflu! Am adoptat copilul dar l-am lăsat în orașul lui natal, la un fel de internat, stă acolo până în weekend!
             Încerca să-și țină lacrimile în frâu, pe când Awinita le-a lăsat în voia sorții.
            -Harry, de ce nu stă cu tine?
             Își ridică privirea spre el.
            -Pentru că nu știu să am grijă de un copil și de aceea aș vrea să te întreb ceva. După ce ne-am mutat, în prima noapte din camera noastră, nu am putut dormi. Dacă vrei, și nu e prea mult pentru tine, o voi aduce acasă, va fi în aceeași grădiniță cu Abel!