XIV. Părinți

1.4K 101 0
                                    

            Ziua următoare veni repede, era mult prea emoționată pentru a închide ochii, așa că era aproape adormită.
           Nu știa cu ce ar trebui să se îmbrace așa că alesese o cămasă albă, puțin transparentă și pereche de blugi negri cu talie înaltă.
           Coboară scările blocului și intră în mașina cunoscută.
           -Bună, iubito! salută el primul.
           Se aplecă spre ea și o sărută scurt pe buze. Această se înroșise și-și ascunse  fața cu părul.
             -Acum îmi spui unde mergem?
              -Chiar dacă ne cunoaștem de puțin timp, vreau să trec la pasul următor! trase aer în piept.
             -Poți să fii ma explicit?
             -Vreau să-mi cunoști părinții!
               Aerul i s-a oprit în plămâni. Totul începea să facă din ce în ce mai mic.
              Mai avea puțin și plângea de frică. Nu știa cum ar trebui să se comporte cu părinții altcuiva. De obicei pe ai ei îi așeza pe pat pentru că erau mult prea inconștienți să facă asta singuri.
            -Nu, nu, nu! se agită, încercând să deschidă portiera. Harry! țipă.
            Acesta opri rapid. Pentru el era neclar totul, nu înțelegea de ce ar reacționa așa.
                -Iubito! o ridică pentru a o așeza în poala lui. Nu se întâmplă nimic rău!
                Obrajii ei erau, din nou, roșii. Se comportaseră ca un copil și probabil se făcuse de râs.
              -Liniștește-te!
              Capul ei era așezat pe pieptul lui acoperit de un tricou negru. Bătăile inimii lui o calmaseră.
            Bărbatul pornise mașina chiar dacă îi era puțin mai greu să conducă. Era mică de înălțime și putea vedea înainte.
          
           
          Oprise în fața uriașei case, oprind motorul care abea se auzea sub ei. Nu îi plăcea stilul de viața părinților lui, mereu erau înconjurați de servitori.
          -Iubito! șoptește, primind câteva mormăieli din partea fetei pe care o avea în brațe.
            Își frecă ochii cu dosul palmei, privind cu gura căscată casa din fața ei.
             Era ceva modern, ceva la care ea nici nu visa. Cele două etaje și culoarea veselă a vopselei o făceau extrem de mare. Dacă nu ar fi știut că aici stau părinții lui Harry, ar fi crezut că e un internat.
          Aprecia că în grădina mare se aflau o mulțime de flori și în mijlocul lor un leagăn din lemn.
              Tresări când în fața ei flutura o mâna. Era roșie la față pentru că stătea încă în poala lui Harry.
             -Părinții mei se uită pe geam! Haide!
            Pășise cu emoție din mașină, chiar dacă era foarte dubios ca doi oameni să iasă din dreptul șoferului.
           -Va fi bine! o încurajă, prinzându-i mâna într-a lui.
             Știa că nu va fi bine. Toată lumea o ura și nu voia să facă o impresie rea.
           Sunt îmbrăcată nepotrivit! se certă, strângând  din dinți.

Everything for you Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum