Complicated Freak [H.S.]

4

                 Personalitatea paranoida=persoane reci si distante in relatiile interpersonale sau sunt geloase si autoritare daca devin atasate

                   reactioneaza cu suspiciune la schimbarile de situatie si gasesc motive ostile si rau-voitoare in spatele actelor inocente sau chiar pozitive ale altor persoane
                  atunci cand ei cred ca si-au confirmat suspiciunile reactioneaza cu furie.

         -"Buna, sunt Evan !"spuse el zambind.

        -" Amelia" ii intorc gestul politicos.

   Dupa ce festivitatea, s-a incheiat Betty a decis sa imi arate imprejurimile, iar prima noastra oprire a fost la cafenea, celebra cafenea. Intr-adevar chiar era decorata frumos,ca pentru toata lumea, un aspect placut,primitor , un decor pentru care te-ai mai intoarce si a doua oara. Spatiul era de marime medie incomparabil cu cel de la Starbucks, dar in opinia mea totul  arata mai frumos ca la ei. Un baiat blond, cu un zambet, as putea spune de milioane ma abordeaza politicos. Nu puteam ignora culoarea ochilor lui, care era de un verde deschis asemanator ierbii, un aspect care mi l-a introdus din nou in  minte pe misteriosul baiat din lift, cel care mi-a furat mintile si gandurile de o zi intreaga. Orice faceam sau gandeam ma aducea la el, poate pentru ca observasem mai mult decat trebuia la el , pot spune cu mana pe inima ca este una dintre cele mai complexe persoane pe care am vazut-o vreodata, si spun asta fara sa fi auzit vreodata vreun cuvintel din partea lui.

    -"Noua pe aici, asa-i" face blondul conversatie.

   -"Da, e ok pana acum" spun stanjenita, dintr-un oarecare motiv necunoscut mie, poate probabil intrucat nu voiam sa uit ce aveam de comandat.

-"Super, uite nu vreau sa sune patetic sau asa ceva, stiu nu mai suntem in clasa  a doua, dar  am nevoie de prieteni, si tu pari draguta si de treaba si chiar as vrea sa ne imprietenim" spune cu o vaga stralucire ce abia se ivea in ochii lui, era chiar simpatic.

-"Sigur, poti sta cu mine si prietena mea Betty, e la masa aceea, vezi cea din centru" spun si ii indic directia spre care trebuia sa se uite.

    Am comandat, dupa care m-am indreptat spre masa la care se asezase Betty. Uneori, nu stiu ce e gresit cu ea, evident ca a ales masa alaturata grupului de baieti din lift, evident pentru a sta langa Blake. Evident.

    -"Hei, el e Evan, prietenul nostru"

   -"Buna,eu sunt Betty" spune ea si ii face semn sa se aseze pe singurul scaun  liber de la masa la care ne aflam. Perfect.Am cautat cu privirea un scaun insa, cum universul avea sa isi bata joc de mine, singura alternativa se afla la masa baietilor. Mi-am luat inima in dinti si m-am oprit fix in fata mesei lor, langa Blake. Betty se uita la mine parca impietrita de curajul de care dadeam dovada, nu-i de parca m-ar putea ucide intr-o cafenea plina de oameni.Nu-i asa?

-"Mhh..buna,scuze scaunul e liber?"il intreb pe Blake inghitind in sec pentru ca, doamne chiar erau intr-adevar impunatori.Pe langa faptul ca erau niste aratosi aroganti aveau si aura asta de periculozitate care le mentinea aspectul dur si nepasator. Nu puteam sa imi mentin atentia asupra lui Blake pentru ca al naibii sa fiu, Harold era si mai atragator de aproape, pana si privirea lui imi trasmitea frica, si cu toate astea ma uitam nestingherita la chipul lui brazdat in totalitate de incrunataturi.

-"Da, ia-l" spune dezinteresat.

-"Multumesc" spun usurata  ca am scapat, dar era evident ca, conversatia nu se incheiase aici.

-"Cum te numesti?" ma intreaba Blake deodata.Am ramas perplexa pentru o secunda, era prudent sa le spun?

-"Amelia" spun cu vocea-mi care acum era regusita.

-"Amelia?Ce nume frumos, Blake" spune si intinde mana spre mine.Ii raspund gestului din politete si imi retrag mana instant din stransoarea mainii lui.

-"Incantata" spun inca terifiata.

-"Ei sunt, Ash, Matthew dar noi ii spunem Matt, James, Chris si Hero dar noi ii mai spunem si Hazza" spune si insira o lista de nume pe care cel mai probabil aveam sa le uit. Ash era saten, si lucrul care il diferentia cel mai mult de ceilalti erau tatuajele si zambetul cu care mi-a intampinat privirea. Nu parea unul de-al lor, era asa diferit de restul. Langa el statea mai sus mentionatul Matthew, tot saten insa avea o aura atat de dura, nici nu-l puteam privi in ochi, chiar inspira frica. Odata ce l-am vazut pe James, un mic zambet mi-a aparut pe fata. Era cel mai pur as putea spune, avea o privire asa inocenta si pe langa asta era singurul blond din grup si cel mai educat se pare.Mi-a raspuns salutului. Chris era foarte detasat nici macar nu stiu daca stia de existenta conversatiei, pur si simplu se holba la pereti.Hero, doar se uita.Imediat ce mi-a intalnit privirea, s-a focusat pe ochii mei, ma privea fara nicio rusine atunci mi-am dat seama pe propria piele ce inseamna mai exact viol contact. Un contact vizual prea adanc in opinia mea.

-"Salut!" spun si dau mana cu fiecare dintre ei, mai putin cu Hero. Imi era oarecum rusine sa-l ating si chiar nu stiu de ce. "Trebuie sa plec" spun dupa un moment de tacere in care m-am gandit la nimic, incercam sa procesez ce se intamplase anterior.

-"Sigur, du-te, oricum noi ne mai vedem pe aici, nu?" ma intreaba Zayn

-"Evident" spun si ma intorc spre masa mea.

-"Esti norocoasa" aud din spatele meu o voce ragusita.

-"Da si exact de ce?" spun si observ cine mi se adresase, era Ash.

-"Ei nu se adreseza asa politicos tuturor, de fapt noi, probabil a fost curajul tau de a veni la amsa noastra desi stiai ce spune lumea despre noi" spune si se uita la mine cu o privire atat de sincera.

-"Probabil" spun si il las cu ochii in soare. Nu stiu de ce am facut asta.