Complicated Freak [H.S.]

23

  Mana lui poposea pe spatele meu, ghidandu-ma ca si când nu as cunoaște drumul spre vestiare.

  Simțeam mici firicele de electricitate cum se insira frenetic, de la locul în care degetele lui intalneau spatele meu, acum chircit de durere.

  Dacă atunci, am avut puterea de a mă ridica si de a o infrunta, acum spatele îmi zvâcnea de durere. Iar faptul că Hero se oferise să mă ajute îmi alimenta si mai mult nesiguranță și frica.

  Mă bucur că nu a încercat să comunice cu mine, nu as putea sa mai rezist unei conversații cu el.

  Am tresărit îndată ce am simțit o presiune si mai mare în zona in care am fost lovită. Semn că observase situația,Hero mă oprește o secunda,probabil pentru a verifica cum mă simt.

  Mă privea cu ochi goi si inexpresivi însă totuși care inspirau blândețe. Paradoxal totuși. Din priviri l-am asigurat că totul este bine.

-Ai vreun tricou de schimb? mă scoate vocea lui din visare.

Ah, la asta nu m-am gândit.Nu aveam niciun tricou de schimb desi ar fi trebuit să am.Mi-as fi îmbrăcat hainele de la cursuri, însă mi-am ales ziua greșită să port rochie.

   Am luat o gura mare de aer si am inspirat pe nas spunandu-i un simplu și sec 'Nu'.

  A privit câteva secunde în partea opusa. N-am avut timp până acum,si poate nici curiozitatea să-i observ frumusețea irisilor. De fapt,da am mai făcut asta in trecut dar acum era cu totul si cu totul diferit.

  Si-a trecut mana stanga, cea care nu se afla pe spatele meu, prin părul său șaten ce era prins cu o banana situată în apropierea frunții.

Si-a umezit buzele, deschizandu-le ușor semn că ar fi vrut să spună ceva, însă le-a presat una de cealaltă după câteva secunde.

  -Vino! mă îndeamnă el mecanic cu vocea, după care mă împinge ușor cu mâna care încă era presată ușor de spatele meu.

Nu mă așteptam să mă conducă tocmai în vestiarul baietilor însă nu voi protesta chiar acum. Nu pare nervos însă nici nu vreau să o fac chiar acum.

Mi-a indicat cu o mișcare aproape insesizabila sa ma așez pe banca de lângă dulapuri. El a dispărut câteva secunde de dupa alt rând de vestiare. Pare că deschide ceva căci se aud mișcări bruște de undeva din spate.

Am oftat si mi-am dus ușor degetele pe zona in care simțeam durerea. Durea atât de tare si mai mult ca sigur că se invinețise deja. Nemernica aia are putere. Mă întreb dacă nu cumva  ar trebui să văd un doctor pentru că întotdeauna am fost foarte grijulie cu loviturile de acest gen. Am învățat să le evit însă acum chiar nu mă așteptam la așa ceva.

Am icnit când m-am lăsat ușor pe spate și am atins din greșeală un dulap ce era situat puțin prea aproape de mine.

Hero, apare după un timp scurt cu un material negru între degete. Probabil mi-l adusese pentru a mă schimba.

  -Poftim, spune si mi-l aseaza frumos în poală după care se aseaza si el langa mine pe banca.

  Voiam să mă schimb căci tricoul asta in mod normal este mulat iar acum când e ud se simte si mai inconfortabil ca de obicei.

Mi-am întors trunchiul spre Hero, incercand să-i comunic printr-o privire să plece pentru că voiam să mă schimb. El doar se uita prostit la mine si își păstrează expresia asta ceva timp.

  -Nici nu mă gândesc, spune el în timp ce își mută piciorul stâng pe partea cealaltă a băncii.

Mă îndeamnă si pe mine să fac același lucru, atingandu-mi gentil talia.