Complicated Freak [H.S.]

27

In fact, melodia nu  prea are legatura cu capitolul,imi place mie prea prea mult.

 "Amelia,

As incepe prin a-ti spune ca nu ma pricep deloc la scrisori. Dar totusi iti scriu tie una. De ce? In primul rand tehnologia e de rahat, iar pshioloaga asta din Franta zice ca ar trebui sa renunt ceva timp la ea. Poate are dreptate, poate nu, n-am de unde dracului sa stiu.Asa cum bine ai auzit am ajuns in Franta. E de rahat aici, nu-mi place de francezi, sunt al naibii de snobi. Scuze ca iti jignesc poporul dar ai vazut ce capete au? In fine, facultatea e ok si chiar nu imi vine sa cred ca deja a trecut jumatate din timpul pe care trebuie sa-l petrec aici. De o luna ma duc zilnic la psiholog, iar ea m-a convins sa iti scriu tie si lui Betty.

Mi-a zis ceva rahat, cum ca daca va scriu, ma eliberez eu de toata presiunea asta care ma apasa. Nu vreau sa ii dau dreptate da cred ca totusi are. M-a facut sa uit de durerea pe care o simteam atunci, si as minti daca as spune ca am uitat-o pe Betty. N-am uitat-o deloc. Dar e bine ca a disparut durerea pe care mi-a provocat-o. Iti scriu in mare parte doar pentru ca am vrut sa termin conversatia de la cafenea. Ti-am sugerat sa stai departe Hero. Il cunosc de cand ne-am nascut. A fost mereu ca un frate pentru mine, stiu cum gandeste si stiu ce ii poate pielea aia rapanoasa.

De fapt, mai bine spus, stiam .Ceva s-a schimbat la el in vara in care a implinit 16 ani. Probabil ti-a spus ca a stat intr-un centru de recuperare aici in Franta, departe de familia lui. Stiu prea bine ce a facut, nu e vreun drogat sau vreun betiv insa motivul pentru care a ajuns la recuperare nu ti-l pot spune. Am jurat sa nu o fac. A fost bine, un timp dupa ce a iesit de la recuperare. A stat vreo doi ani pe acolo. Era Hero pe care il stiam, zambea era fericit ca ajunsesem la aceeasi facultate. Ne formasem si grupul. Noi doi, Matt, James, Ashton. Am dus-o bine inca vreo doi ani. Eram in fruntea facultatii, pana sa apari tu. Nu incerc sa dau vina pe tine pentru prostiile din capul lui. Singurul lucru pe care ti-l pot spune, este ca l-ai distrus definitiv si iremediabil. Poate vei afla la un moment dat la ce ma refer, nu sunt sigur dar dupa cum ti-am spus si in cafenea, esti o persoana minunata. Nu iti cer sa te departezi de maine de el. Treptat, sa dispari din viata lui. Spre binele tau.Daca ai vreun fetis pentru durere atunci el e persoana potrivita pentru tine.

Blake."

   Mi-am ridicat privirea din foaia de hartie pe care am asezat-o cu grija in poala.Nu ma asteptam sa imi scrie Blake. Sa imi scrie e una, insa sa persiste in idea de a ma departa de Hero e cel putin dubios. Ma sperie.Tin minte perfect momentul cand insusi Hero mi-a marturisit cum ca ar fi diferit. Nu prea mi-a stat capul la atunci la aspectul acela. Acum, ca Blake spune acelasi lucru tind sa il cred. Nici macar nu stiu ce sa mai cred.Poate ca ar trebui sa urmez sfatul lui Blake.Poate ca e spre binele meu cine stie.

-Deci, ce scrie? Spune nerabdatoare Betty privindu-ma.

   Tot ce fac este sa ii ofer scrisoarea si sa o las sa citeasca daca chiar vrea sa afle. Niciodada nu am considerat ca am o inteligenta iesita din comun. Imi place sa cred ca sunt suficient de constienta incat sa imi dau seama ca uneori tot raul e spre bine iar Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Deciziile sunt de asemenea un impediment pentru mine. Citisem la un moment dat undeva, cred ca un articol ratacit de pe net, nu are importanta, ca unitatea centrala sau creierul se dezvolta complet pana la douazeci si patru de ani, iar lobul frontal, cel care este responsabil cu emotiile si deciziile se dezvolta in cele mai multe cazuri ultimul. Asta explica multe evenimente mai mult sau mai putin placute din viata mea odioasa.

    Am inchis ochii si am respirat adanc. Respir, Expir de cateva ori oferindu-mi mie insumi un moment de respiro. Mi-am aruncat privirea spre geam. Se inserase. Ultimul lucru pe care il voiam sa fac acum este sa ma ridic din pat si sa ma prezint la petrecerea Oliviei care este tocmai undeva in cealalta parte a orasului. Pentru o secunda m-am gandit ca ar fi mai bine sa o sun si sa ii spun ca nu pot sa vin invocand vreun motiv penibil care sa o determine sa ma lase in pace.

   Spre dezamagirea mea profunda nu ii pot face asa ceva. Ma ridic cu avant din patul meu nefacut de doua zile si ma pozitionez in dreptul sifonierului meu. Fara prea mare efort decid ca ar fi oportun sa port o pereche simpla de pantaloni cu talie inalta si o bluza la fel de basic precum pantaloni. Nimic prin care as putea iesi in evidenta. Perfect, cu putin noroc reusesc sa ma teleportez inainte de ora douasprezece acasa pentru ma odihni inainte de a pleca in vizita la familia mea. Aproape ca uitasem de asta.

-Vii si tu la petrecere nu? ganguresc in speranta ca Betty ma va insoti. Nu am chef sa merg singura prin ploaie pana in partea opusa a orasului.Ati putea ca sunt o profitoare insa tot ce fac e sa o ajut sa imi intoarca favorurile fara ca ea sa stie macar.

- Nici gand! Raspunde ea intrebarii mele neprevazute.

-Serios, am nevoie de tine!Doar cateva ore si ne intoarcem, promit, plus ca sunt sigura cat i-ar placea sa iesi si tu intr-o seara ca asta la aer, spun eu pe un ton plangacios.

Privirea-I poposeste curioasa pe fata mea timp de cateva secunde inainte sa scoata pe gura cuvinte gatuite.

-Presupun ca ai dreptate, spune focusandu-si privirea pe degetele ei impreunate pe care le tinea strans in poala.

Ma apropii usor de ea, si printr-un gest mai mult de cat obisnuit pentru noi o cuprind in brate. Stiu ca are nevoie de o imbratisare si nu conteaza cat de multe divergenti am avea, ea inseamna mult pentru mine si nu pot suporta sa o vad fiind abatuta.

Salutaree!

Tin sa va multumesc mult pentru cele 1.000 de lecturi. Inseamna mult pentru mine!

Scuzati-ma pentru eventualele greseli grmaticale sau de exprimare promit ca voi reveni asupra lor cand voi avea suficient timp.

Have a nice day!

p.s. promit ca voi actualiza si 'Seth' iar cei ce nu stiu de existenta acelei carti va rog sa va uitati sa vedeti despre ce este vorba.