Complicated Freak [H.S.]

33

   Să surprinzi o persoană ca mine poate fi de cele mai multe ori o adevărată provocare. Asta nu pentru ca sunt o persoana arțagoasa care nu suporta pe nimeni si nimic însă cred că am fost surprinsă în toate modurile posibile. Totusi in aceea seara, in casa familei Stymest am avut parte de cea mai surprinzătoare întâlnire din toata viata mea.

Alexander Stymest putea fi catalogat fără doar și poate a fi un bărbat complet. La doar cei douăzeci și doi de ani ai săi plin de încredere de sine, statura impunătoare si privirea cuceritoare putea sa cucerească lumea oricărei femei care isi aștepta printul pe cal alb. Tânărul Stymest poseda o frumusete demnă de a fi recunoscută de lumea întreagă, ceva poate nemaivăzut in ochii unui necunoscător însă ceva foarte bine cunoscut si analizat de mine. Vreme de câteva zeci de minute in care Alexander ne-a însoțit la masa, l-am analizat îndeajuns de mult incat sa ajung la concluzia ca asemanarea fizica dintre el și Hero era izbitoare daca nu identică.

Totul era identic, de la zâmbet pana la culoare ochilor, forma buzelor pana la forma nasului si înălțime. L-am privit nestingherită timp de minute bune. Asa ceva nu putea sa fie fizic posibil. Nu este prima data cand cunosc o pereche de gemeni si stiu ca oricat de identici ar putea sa para in aparenta există întotdeauna deosebiri între gemeni, deosebiri pe care nu am fost capabilă să le descifrez.

Pentru cateva momente un gând mi-a brazdat mintea. Oare ar fi posibil ca cel din fata mea sa fie chiar Hero si toata șarada asta sa faca parte dintr-un joc de-al lui? Asta ar însemna să fie bolnav de-a binelea poate chiar nebun cu acte asa cum il numise in repetate randuri Blake. Nu asta nu are cum sa fie posibil, plus de asta Alex, asa cum ma rugase între timp sa il numesc, spre deosebire de Hero emana un aer sofisticat privirea lui fiind blândă iar gesturile sale care mai de care mai generoase si blajine ma plictiseseau. Total diametral opus fata de Hero care nu era nimic din toate astea iar asta ma bucura nespus de mult.

-Și la ce facultate spuneai ca esti dragule? intreaba mama deodată in timp ce il priveste pe Alexander cu o privire foarte calda. Cunosc privirea aceea si nu era de bine. Si tot ce pot sa sper e ca nu încearcă să facă același lucru pe care l-a făcut la balul din clasa a opta.

Deși nu eram una dintre cele mai populare sau frumoase fete din scoala, am reusit cumva printr-un miracol remarcabil sa-l invit pe Axel Emerson la balul de absolvire. Axel era bineinteles cel mai rau băiat din scoala însă cu timpul am dezvoltat o mânie ciudata pentru el. De dimineata pana seara ma gândeam doar la Axel, ajunsesem in stadiul in care imi cumpărasem un jurnal in care notam detaliat orice întâlnire pe care o aveam cu Axel. Faptul că el acceptase sa vina cu mine la bal a fost o premieră nu numai pentru mine ci si pentru cele cinci partenere ale lui Axel din aceea seara.

Aflasem ca el renunțase la cele cinci in favoarea mea numai pentru faptul că avusesem curaj sa il invit eu pe el. Însă bucuria nu a durat prea mult pentru ca mama s-a băgat si dupa o discuție cu el l-a alungat ca pe un gunoi. Inca ma simt rau pentru ce a facut in ziua aceea si pentru el in primul rand si pentru inima mea totalmenge franta si nicicum nu o voi lăsa să facă asta din nou.

Am privit-o cu repulsie cateva secunde înainte să fim întrerupte de vocea calda dar rigida lui Alex.

-La facultatea de drept, doamna Jones raspunde el diplomat aruncandu-i mamei un zâmbet cuceritor asemănător cu cel a lui Nate care discuta vizibil amuzat cu tata care surprinzător era foarte destins in seara asta.

-Foarte frumos Alexander, si in ce an esti?

Anul trei, gandesc eu.

-Anul trei, spune aruncând o privire cel putin suspecta spre mine. Ma simt putin dezamăgită de alegerea mea vestimentară implicit de decolteul pe care mama l-a sugerat si care acum in fata acestui bărbat ma face sa ma simt complexata desi stiu ca nu ar trebui.