Complicated Freak [H.S.]

9

                                    Nu stiu daca sunt numai eu insa, atunci cand dorm nimeni si nimic nu ma poate trezi iar in privința somnului stau chiar foarte bine. Însă, în seara aceea parcă, în mod neobișnuit m-am trezit. Dormeam de ceva vreme, când am fost trezită de un sunet care nu era cel mai plăcut pentru mine atunci.Insa,totusi m-am trezit. Mi-am aruncat privirea ametita către noptiera unde era așezat neglijent un ceas. Surprinsă am constatat că era 1:35 dimineața. M-am ridicat în șezut pentru că sunetul era prea persistent si enervant.

Undeva,sub așternuturi am putut o observa o lumină. Imediat mi-am dat seama că lumina venea dinspre ecranul telefonului. Am stat o perioadă pe gânduri.Cine m-ar putea suna la ora asta? Mânată de curiozitate am prins între degete telefonul care încă scotea sunetele acelea iritante. Fara sa mai stau pe gânduri am răspuns apelului.

-"Alo,Amelia te-am trezit?" ma întâmpină o voce pitigaiata pe partea cealaltă a firului. Puteam să îmi dau seama și în starea în care eram, puțin adormita, ca era Betty si ca pe deasupra mai era si in stare de ebrietate.

-"Da,e unu jumătate dimineața, asta fac oamenii normali, în mijlocul săptămânii,miercurea" ii răspund în timp ce mă trântesc pe pernele moi care parcă mă ademeneau să stau pe ele.

-"Upss, scuze voiam să te întreb ceva." spune printre câteva sughițuri

-"Întreaba" spun deja pe jumătate adormită.
-"Stii unde e casa lui Matthew?Ma refer la aia din centru." vocifereaza blonda după vreo câteva secunde de tăcere.

-"Da, de ce?" spun puțin iritata pentru ca stiam exact cine era Matt, nu îl inghiteam deloc, si eu sunt o persoana care este prietenoasa de obicei doar ca el este pur si simplu un mitocan.
-"Poți să vii să ne iei? spune parcă dintr-o răsuflare.

Am rămas câteva secunde blocată intr-o transa. Adică, după ce că trebuia să am grijă de ea în casa, să fac mancare, să clac, si astea la triplu chiar ,când era Blake prin apropiere, acum îi eram si șofer personal. Nu o să las asta sa se întâmple în orice caz,nu.

-"Ce,sigur ca nu,fireste ca nu ,nu nu nu si nu" spun deja nivelul meu crescând de la nervos la furios in câteva secunde.

-"Te rog,maine avem școală și jur ca nimeni nu mai este destul de lucid ca sa conducă" se milogeste ea la mine. Fara doar si poate ca nu aveam să accept sa vin dar inima nu ma lasa sa fiu asa nemiloasă. Sigurul lucru pe care nu-l suport la mine însămi este ca sunt miloasă spre fericirea altora.

-"Ajung cat de repede pot" spun si oftez zgomotos dupa care închid telefonul si ma trântesc în pat. Stiu, ma întrebase si pe mine daca vreau sa vin la respectiva petrecere insa, nu puteam din două mari motive. Primul este ca era miercuri seara si nu îmi convenea o petrecere in mijlocul săptămânii si al doilea ca acea petrecere era in cinstea lui Matthew care numai ce împlinise 23 de ani. Mă surprindea faptul că a decis să ma invite dar am refuzat,evident.
Fara tragere de inimă m-am ridicat în picioare si mi-am prins parul ce arată dintr-un mare fel acum intr-un coc cat se poate de nearanjat. M-am oprit in mijlocul camerei si m-am uitat in jur dupa "scaunul cu haine".

Am imbracat un hoddie albastru nu foarte lung si o pereche de pantaloni sport,dupa care am incaltat o pereche de tenesi albi. Fara sa ma mai uit in spate am deschis usa si am pornit spre locul in care am fost chemata. Uneori ma urasc pentru ca trebuie sa fiu eu cea care are grija de tot si de toate. Pana la urma sunt adulti pot sa aiba grija si singuri de ei. Dupa ce ajungem acasa sunt destul de pornita sa ii dau o lectie blondei, una pe care sa nu o uite. Ma simteam atat de nervoasa si suparata in acelasi timp. Pe de o parte eram rupta de somn si chiar nu ma aflam in dispozitia necesara sa fac pe dadaca la doua dimineata iar pe de alta parte simteam ca stima mea de sine a scazut radical de cand am "intrat" in contact cu Blake si restul, faceam lucruri atat de plictisitoare, eu eram plictisitoare sau cel putin asa ma simteam. De la o persoana populara sa spunem in liceu care avea niste relatii sociale nemaipomenite am ajuns sa stau inchisa in camera mea in propria-mi casa doar din pricina unor persoane care pentru mine erau ca niste necunoscuti. De la persoana care era dornica sa isi faca prieteni noi si sa iasa la petreceri am devenit ceva ce uram incredibil de mult. Simteam cum ma pierdeam printre anumite detalii neimportante si ma neglijam pe mine. Eu am nevoie de mine, nu altcineva. Eu trebuie sa am grija de mine, nu de altcineva. Ma neglijasem atat de mult in ultimele luni incat am si uitat cum arata un salon de manichiura sau un mall pe care obisnuiam sa le frecventez destul de des. Nu ma intelegeti gresit, o iubesc pe Betty dar are nevoie de maturizare. Eu nu o sa ii fiu alaturi in absolut orice moment din viata si din acest motiv trebuie sa invete sa se descurce si de una singura. Defapt, nici nu sunt obligata sa fac ceva pentru ea insa spre bafta ei, o iubesc.