Complicated Freak [H.S.]

3

   Tulburarea ciclotimica= Aceasta afectiune se caracterizeaza prin episoade hipomaniacale si depresive, care alterneaza cu perioade de calmitate; H.

  -"Si pe langa asta, mai sunt si putin cretina" graieste blonda langa mine.

  -"Ce vrea sa mai insemne si asta?" spun putin revoltata.

  -"M-am indragostit de unul dintre ei" spune atat de rapid incat nici nu apuc sa inteleg perfect ceea ce zice.

  -"Ce?"

  -"M-am indragostit de unul dintre ei" 

  Am ramas o clipa in loc fara sa ma gandesc la absolut nimic.Ma holbam fara niciun motiv la o perna. Inteleg,iubirea te loveste ca o fatalitate, dar o fata atat perfecta si cuminte cu un traficant de droguri,greu de crezut. Ipostaza de fata imi dezgroapa anumite amintiri din liceu,cand citeam o multime de romane cu tematica asta. Eram foarte critica in privinta lor pentru ca, evident nu credeam in posibilitatea ca acest lucru se poate intampla intr-adevar in realitate. Totusi, le citeam.

 -"Banuiesc ca doare, nu? Hai mai bine spune-mi cum il cheama"

 -"Blake Franco, e foarte frumos, primul care mi-a cazut cu tronc"

 -"Chiar, e primul? Doamne, spune-mi ai vorbit vreodata cu el?"spun si ma fastacesc mai ceva ca o adolescenta in calduri pe langa ea.

 -" O singura data,cand si-a varsat cafeaua pe mine"

 -"Si... ce a facut mai exact?" o interoghez mai departe pentru ca au inceput sa imi lipseasca telenovelele la care ma uitam cu bunica in fiecare zi, chiar imi e dor de ea.

-"Mi-a dat un servetel, si a plecat exact cum a venit, nu s-ar uita niciodata la mine" spune si suspina in sec lanag mine. Imi era mila de ea, dar nu voiam sa arat asta pentru ca stiu ca ea e mai buna ca orice alta parasuta pe care ar putea sa o aiba Blake, este incredibila.

-"Hei, uita-te la mine, sigur ca s-ar uita la tine, daca nu a facut-o el inseamna ca pur si simplu Blake nu e alesul, sau daca e se va intampla te asigur" spun si o mangaii linistitor pe spate desi nu stiam exact cine era Blake stiam ca nu e ce trebuie pentru ea.

-"In ce an sunt derbedeii?" o intreb dupa un moment destul de lung si stanjenitor  de liniste.

-"Trei"

-"Oh, inteleg" spun si ma las pe spate in canapeaua confortabila. Gandurile imi zburau dintr-o parte in alta la tot felul de lucruri. Baiatul din lift, grupul misterios, Blake, Betty, am nimerit parca intr-o comedie romantica. Viata mea nu era asa palpitanta sa zic inainte. Doar o fata normala, cu prieteni normali si cu un viitor normal. Acum e putin diferit, ceva e neobisnuit si ma nelinisteste. Nu pot suporta acest sentiment, ma roade pe interior si ma seaca de energie de parca ar fi ceva grav.

**********************************************************************************

                Am deschis ochii buimaca datorita luminii destul de puternice care isi facea loc printre draperiile care erau asezate haotic astfel o parte din lumina se rasfrangea asupra fetei mele iar restul in intreaga camera. Am observat ca ceasul indica doar ora sapte, o ora neobisnuita in opinia mea de a te trezi. Mi-am strans ochii in semn de protest, simteam o durere indescifrabila in zona abdominala, ca un gol in burta doar ca durea.

      -" Mancare" tonul vocii mele ragusite care rasuna incet in camera facea totul prea dramatic.Doar imi era foame.Am sarit instant din pat,  cu viteza luminii mi-am facut patul si toaleta dupa care m-am indreptat lenes spre bucatarie. Am pregatit un mic dejun asemanator cu cel pe care il pregatea mama cand eram acasa, adica oua, salata si iaurt.Sanatate si vitalitate dupa spusele mamei, care are un fel de OCD cand vine vorba de alimentatie si sport. Dupa ce am vazut masa pusa, am decis sa o chem si pe Betty sa manance. Am ciocanit discret la usa, cu retineri pentru ca inca nu stiam daca doarme sau e treaza, insa gandurile s-au evaporat in momentul cand blonda a aparut in fata mea. Purta o rochie de vara de culoarea roz pal peste care a pus o jacheta neagra de motociclist. Parul ii cadea pe spate natural . Blake e tampit.

-"Wow esti frumoasa, hai la masa" spun si o trag de mana spre bucatarie.

-"Multumesc" spune ea razand in ritmuri de hip-hop.

-"Mhm....ce bine miroase si arata asa bine, exista vreo sansa sa imi faci mancare toata viata noastra? spune mancand deja.

-"Nu...doar daca nu vrei sa ne casatorim" spun razand de remarca ei anterioara.

-"S-a facut!" spune ea si impreuna devoram toata mancarea in mai putin de 15 minute.A ramas ca Betty sa stranga toate vasele lasandu-mi suficient timp sa imi aleg o tinuta.Am aruncat o pereche de skinny jeans negrii pe mine la care am adaugat un tricou alb si o geaca neagra de piele. In picioare am asortat o pereche de botine negre cu un toc acceptabil. Am aplicat un ruj nude si mi-am luat ghiozdanul pe care l-am pus in spate.

   -"Plecam, Betty?"

  -"Da!" spune si se ridica indicandu-mi faptul ca ar trebuii sa o urmez.

     Imprejurimile erau chiar interesante as putea spune. O multime de spatiu verde, banci impanzite pretutindeni si o multime de oameni care mai de care mai diferiti. Asta mi-a placut intotdeauna la oameni, faptul ca sunt atat de diferiti si fiecare ascunde in el o poveste demna de un premiu important. Ador ca imi ia destul de mult timp sa cunosc un om intregime, ador complexitatea lor si faptul ca oamenii sunt precum niste enigme ce trebuie descifrate si intelese,asta pana ajungi sa ii citesti ca pe o carte larg deschisa de care nu te poti plictisi niciodata  .Uneori oamenii sunt usor de citit, parca dintr-o singura privire iti poti da seama ce gandesc, ce simt , ce vor, insa alteori sunt greu de patruns, ochii nu sunt ferestrele sufletului lor si parca se incapataneaza sa se inchida, sa se ascunda de tine , iar tu te incapatanezi si mai tare pentru ca esti curios. Ei bine, cu asta m-am ocupat tot liceul, sa imi fac prieteni si sa ii studiez ca pe niste experimente. Stiu ca suna nebunesc insa asta ma preocupa in momentul ala si am descoperit cu adevarat ce inseamana prietenia.

          Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in sala in care avea loc festivitatea de inceput de an. Obisnuiesc deseori sa ma pierd in propriile ganduri si evident, imi dau seama ca sunt o visatoare innascuta.Nu inteleg de ce toata lumea de aici era asa agitata, adica pana la urma incepe scoala, n-am vazut vreodata pe cineva sa fie asa entuziasmat de scoala. Ocupam doua locuri aleatorii si asteptam inceperea evenimentului propriu-zis. Evident ca, ceva trebuia sa fie neinregula asa ca a aparut grupul de baieti din lift la numai doua randuri distanta de noi.

              -"Ei sunt!" tresare Betty instant.

             -"Care?Cei in negru?" 

             -"Da aia, vino, ba nu stai, uita-te la cel brunet cu par castaniu, ala e Blake cel de langa cret"

          Am analizat, de indata grupul in detaliu pana cand inevitabil privirea mi s-a intersectat cu cea a cretului care dupa mine, nu era in toane prea bune, intrucat ma fixa cu privirea de parca ar fi vrut sa ma rada de pe fata pamantului. Imi oferea, din nou, sentimentul  de care "ma bucuram" de fiecare data cand ma privea sau invers.Uitasem de Blake de toata lumea, era cea mai buna carte pe care as putea vreodata sa o citesc, si brusc s-a trezit curiozitatea nebuna din mine care ma indemna sa ii intorc gestul si sa il privesc  si eu urat, in schimb ma trezesc vorbind cu Betty.

      -"Cum il cheama pe cel cret?" 

     -"Oh, tocmai ai facut cunostinta cu Hero Stymest, seful temutului grup, nu prea vorbeste, personal l-am auzit cand tipa la o fosta iubita, atat intr-un an si singura chestie pe care o mai stiu despre el e ca e putred de bogat" spune si rasufla in semn de usurare.

   -"Mai usor, Wikipedia, e chiar atragator as putea spune" 

  -"Evident ca e, asa sunt toti din grupul lor, frumosi, bogati si cel mai probabil traficanti de droguri si de carne vie"

  -"Exagerezi, adica, realizezi ca esti in limba dupa un potential traficant de droguri?"

  -"Nu imi pasa, insa de unde crezi ca au atatia bani?"

  -"Nu stiu, probabil au de la parintii lor, care sunt probabil de zece ori mai bogati, oricum de ce te intereseaza?"

 -"Incerc sa imi creez cea mai proasta parere posibila despre Blake, nu vreau sa imi mai placa"

  Decid sa ignor tot ce era in jurul meu, pentru ca  tot ce ma interesa la momentul acela era pur si simplu Hero si faptul ca trupul meu voia cu disperare sa-l cunoasca si sa il citeasca ca pe o carte dar stiam ca era destul de greu intrucat stiam ca ceva nu era in regula cu el, cel putin asa imi spunea intuitia mea, si nu se intampla sa dau gres in prea multe situatii.