Complicated Freak [H.S.]

24

Șaptezeci si patru,șaptezeci si cinci, șaptezeci și sase, șaptezeci și sapte.Am aranjat în raftul paralel cu patul meu și ultima carte care rămăseseră aruncata pe podea,aranjandu-mi câteva șuvițe de par după ureche. Las sa îmi scape un oftat adanc în timp ce imi las capul pe spate.

Trecuseră o bună perioadă de timp de când ajunsesem acasă si nu făcusem nimic notabil. Planul era bineînțeles să o ajut pe Betty să faca curat prin apartament, să facă mâncare, să aranjeze patul din sufragerie în fond să pregătească toate cele necesare pentru venirea fratelui ei.

Am aflat ulterior de ce era atât de important ca totul să fie lună pe aici timp de câteva zile.Fratele ei era cumva spionul mamei, iar mama cum voia să fie sigură că Betty s-a responsabilizat, ca să nu fie prea evident l-a trimis pe Domnul Mark în misiune. O mișcare inteligenta? Nu prea cred căci eram sigură suta la suta ca Betty avea să își dea seama.

Dar bineînțeles cum Betty este Betty si numai Betty trebuia să anticipez clar faptul că aveam să fac singura curat în apartament întrucât ea nu era acasă când am venit si nici macar nu îmi răspunde la telefon. Dacă nu aș fi obișnuită cu modul ei de a trăi și nu as fi o persoana caldă și înțelegătoare cred că aș fi schimbat broasca la ușă până acum.

Sunt întreruptă de sunetul isteric al soneriei telefonului. Mă ridic rapid in doua picioare ca si cum as fi așteptat telefonul ala, si îmi trec frenetic degetele prin materialul moale al cerșavului de pat mototolit în speranța că voi găsi ceea ce caut.

În final, am ridicat telefonul din pat și fara sa vreau raspund apelului uitând să mai arunc o privire apelantului.

-Da? ridic puțin vocea.

-Amelia, ești bine fato? mă întâmpină vocea caldă a Oliviei.

Olivia? Huh, măcar cuiva ii pasa de existenta mea.

-Da, sunt bine, răspund eu numaidecât, de ce nu as fi? continui eu lasandu-ma ușor pe spate. Am icnit instant când suprafața patului a intrat în contact cu suprafața de piele sensibila a spatelui meu.Uh uitasem de aia!

-Dupa 'intalnirea' dintre tine și uracioasa Ashley, ar fi oportuna o întrebare de acest gen,nu crezi?

-Ai dreptate, m-am rănit puțin la spate, încă mă doare dar nu cred că e nimic serios, declar eu căci observasem în tonul ei o oarecare ingrijorare si merita sa știe ce se întâmplă cu mine.

-Ar trebui să vezi un doctor, draga, astfel de răni nu sunt de trecut cu vederea, spune si mai îngrijorată ca prima dată.

-Asta mi-a zis și Hero, dar nu stiu nu cred că e necesar, spun eu incercand oarecum să o liniștesc.

Olivia e foarte serioasă când este vorba de rani si doctori in principal pentru că mama ei este medic si put si simplu s-a lipit si de ea această grija si îndeletnicire.

-Nu nici vorba,te duci pentru mine, si venind vorba îmi spui te rog ce se petrece între tine și domnul Stymest?

Am înghiți în sec când am auzit numele lui.Nu e nimic bineînțeles, doar că mă simt inexplicabil de intimidată de el, si de prezenta lui. Nimic altceva. E normal să fii intimidat de o persoană anume nu?

-Nu stiu la ce te gândești tu dar eu si el, adică noi suntem doar prieteni, spun eu accentuând fiecare silabă a fiecărui cuvant.

-Da sigur, tu nu știi cum te fixează omul asta cu privirea, e criminal, spune puțin amuzata de situație probabil.

Cum? Stiu ca ma privește căci de asta are ochi însă pentru mine sa zicem ca conteaza modul în care sunt privită. Atât de evident să fie incat sa observe până și Olivia? Nu cred că a văzut bine căci Hero întotdeauna a fost foarte grijuliu cu privirile. Sau cel puțin așa cred căci nu prea stiu cum se vede din exterior.