Complicated Freak [H.S.]

11

Vreau sa stiti, ca am lucrat zile in sir la acest capitol pentru ca aveam nevoie de o anumita "punte" spre urmatoarele capitole. Mi-a fost de asemenea putin greu sa scriu si asta din mai multe motive . In primul rand din cauza lipsei timpului, incerc sa ma dedic total examenelor din iunie si in al doilea rand nu stiu din ce motiv de fiecare data cand incepeam sa scriu ceva, ma blocam. Probabil lipsa unei baze, pentru ca nu poti scrie ceva fara sa fie gandit foarte bine inainte. Oricum chiar daca nu sunteti multi cei care imi urmariti aberatiile, va iubesc pe toti si am ramas placut surprinsa in momentul cand am observat ca o autoare pe care o urmaresc cu mult interes de ceva vreme, chiar din timpul cand ea lucra la prima ei carte, a acordat o mica atentie cartii la care lucrez in acest moment. Sunt pur si simplu fascinata de povestea pe care o transpune in carte si astept cu sufletul la gura sa posteze de fiecare data. Multumesc mult ca ati citit asta si sper ca va place capitolul de azi, cum am spus anterior am lucrat mult la el si de asemenea simt o nevoie acuta de a mentiona acest aspect, este inspirat de melodia atasata sus. "Hunger" de la Florence este o capodopera in opinia mea si capitolul meu o aduce pe Amelia in ipostaza in care isi doreste ceva mai maret de la viata ei. Se simte cumva goala in interior si incearca sa descopere lucrurile care ar putea sa o conduca spre indeplinirea dorintelor ei interioare.

Harold, cum bine stiti sufera de anumite tulburari , pe care le tine ascunse de ceilalti si isi doreste sa descopere calea spre controlul absolut al propriei sale minti. Acest lucru este pus putin in dificultate intrucat tulburarea majora de care sufera este 'personalitatea multipla'care il controleaza intr-un anumit timp al zilei, ceea ce il face sa para dificil in fata altor persoane care nu ii cunosc problema.

Am decis, de asemenea ca aceasta poveste sa fie relatata din perspectiva unui narator obiectiv. Probabil, cand este cazul voi actualiza si cate un capitol din perspectiva unui narator subiectiv.

Pentru cei ce vor sa ma urmareasca si pe instagram, si chiar as fi recunoscatoare daca ati arunca un ochi pe contul meu : mykindness_harrystyles

Amelia astepta nerabdatoare la coada ce se formase in jurul panoului ce se afla in holul facultatii. Desi se trezise inca de la ora cinci dimineata, se simtea mai vie ca niciodata pentru ca in ultimele saptamani si-a dat seama, ca nimic din ceea ce o inconjoara nu o facea fericita. Poate ca erau cateva persoane in prezenta carora se simtea confortabil. Reusise sa treaca peste absolut toate divergentele ei cu Blake de dragul lui Betty. O iubea incredibil de mult pe blonda care desi era uneori ametita si zapacita totusi era cel mai bun confident al ei. Incepuse sa il vada mai bine si pe Blake, chiar avusesera cu cateva seri in urma o discutie foarte complexa si se declara mandra de faptul ca in sfarsit ii descoperise latura sensibila. Se declara de asemenea mandra de relatia ei cu James, Even si Ash pe care acum ii considera cei mai buni prieteni pe care ii avea. A ajuns inevitabil si la cel din cauza caruia nu putea dormi adeseori. Reusise sa vorbeasca civilizat si cu Harold, ba chiar au vrut sa se imprieteneasca la un moment dat de dragul indragostitilor care le erau prieteni insa ea era al naibii de obosita intotdeauna cand avea de a face cu el. Era dificil ca persoana, uneori era calm si in zile lui cele mai bune poate iti oferea si un zambet care te topea instantaneu insa alteori era mai rece decat un iceberg. Nu ii intelegea atitudinea deloc, pierdea nopti in sir gandindu-se la el si la ce ar putea sa-l faca sa se comporte asa cum o facea. In final a ajuns sa creada ca era bipolar, l-a intrebat in repetate randuri pe Blake ce se petrece cu el, pentru ca era cel cu care vorbea cel mai mult, insa acesta devenea de fiecare data agitat si iritat asa ca renuntase la idea asta de mult timp.

Se afla printre multimea de elevi doar pentru ca dorea cu ardoare sa afle daca a fost acceptata in piesa de teatru care urma sa fie prezentata de scoala lor in Los Angeles peste doua luni. In mod normal nu s-ar fi prezentat la auditie pentru ca se considera destul de slaba in ceea ce priveste actoria insa intr-o dimineata pe cand discuta cu Betty care era deja actrita in piesa si-a dat seama ca nu avea absolut nimic de pierdut si s-a inscris numaidecat. Totodata simtea ca, asta ar putea fi sansa ei de a evolua si de a vizita Hollywood-ul.

  In timp ce se uita in gol absorbita de gandurile ei auzit deodata niste sunete . Si-a indreptat privirea catre sursa zgomotelor si si-a dat seama instant ca doamna Murphy venise cu lista. Si-a cautat rapid numele si a observat faptul ca Harold era protagonist.  Si-a dat ochii peste cap in semn de enervare si si-a indreptat din nou privirea spre lista in speranta ca de data asta chiar o sa isi gaseasca numele. 

  Spre dezamagirea ei, numele ei nu era printre cei care fusesera alesi pentru spectacol. A oftat scurt dupa care s-a intors pe calcaie cu gandul de a pleca spre casa. Se simtea deznadajduita si putin anxioasa pentru ca nu fusese capabila sa intre in distributia spectacolului.Nu se astepta la un rol maret, orice rol ar fi fost deajuns pentru ea, oricat de mic si neinsemnat ar fi fost el.  Insa, salvarea vine de unde nu te astepti nu-i asa?  O voce a strigat-o de unde tocmai plecase. Si-a aplecat capul pentru a vedea cine putea sa o deranjeze din starea sa profunda de melancolie in care intrase automat odata cu esecul. 

  Ochii i s-au luminat instant cand l-a observat pe Ash stand langa ea cu o alta lista pe care aparea numele ei, scris chiar cu majuscule. Uimirea si confuzia se citeau atat de usor pe fata ei. Ce ar fi putut cauta numele ei acolo? Stia deja ca nu intrase in distributie. 

   "Ce-i asta?" il intreaba  pe Asher care statea langa ea poate la fel de confuz ca si ea. Fata nu a mai asteptat un raspuns de la baiatul  care era destul de incet in miscari  asa ca a luat cu viteza luminii lista din mainile lui. 

 Dupa ce a parcurs cu privirea primele randuri un sentiment de fericire si un fior electrizant i-au sagetat corpul  instantaneu si fara sa constientizeze genunchii ei au cedat pe podeaua rece din holul facultatii. A simtit deja cum lacrimile amenintau sa ii inunde ochii. Nu ii venea a crede faptul ca ea chiar avea sa faca parte din distributie si faptul ca va aparea pe scena,intr-un rol nu chiar asa de important nu o descuraja. Era nespus de fericita ca reusise in sfarsit se se faca auzita si sa participe la primul ei spectacol important. 

  Nu a mai stat prea mult timp pe ganduri si a pornit spre casa alarmata intrucat stia prea bine faptul ca maine era plecarea si nu avea nimic pregatit. Si-a luat ramas bun de la Ash pe care oricum avea sa-l vada urmatoarea zi si ca si cum ar fi clipit s-a trezit in casa ei.

  Cum se astepta Blake lenevea pe canapea iar Harold cauta ca de obicei Narnia in frigider. L-a lovit in trecere peste cap pe Blake si a intrat ca o vijelie in bucatarie. A stat aproximativ cinci secunde pentru a fi observata de catre intrus insa cum,  in mod regular o facea, o ignora a decis sa se napusteasca asupra lui.

-"Ce faci?" il intreaba ea pe cretul care era cu capul in frigider de ceva timp.

-"Caut Narnia, ti-am spus asta si ieri " se adreseza  cretul plictisit in timp ce isi scoate claia de par din frigider. Ochii fetei au crescut considerabil cand a observat alimentele pe care le scosese  din frigider cretul ,probabil in scopul de a fi mancate.

-" Va trebuii sa platesti  " spune fata catre  cel care deja savura trufele cumparate de ea seara trecuta.

-"Daca e sa o luam asa, tu ar trebuii sa ma platesti baby"  spune cretul in timp ce adopta o pozitie poate prea comoda. Amelia si-a dat ochii peste cap la auzul vorbelor sale lipsite de continut inasa si-a dat seama dupa cateva secunde la ce  facea referire de fapt  Harold.

-"Esti scarbos si nu te suport" ii intoarce fata spatele si incepe sa stranga lucrurile care erau aruncate prin bucatarie.

-"Nu ai spus asta si aseara.." se gudura cretul pe langa ea cu o punga de cirese care o costasera o avere, si-a dat ultimii bani pentru ciresele alea.

-"Potoleste-te si da-mi alea..." spune fata si ii trage punga de cirese dintre degetele lui lungi care erau brazdate de o multime de inele in opinia ei prea exagerate.

-"Ce s-a intamplat aseara?" intervine blonda in timp ce Amelia si Harold se certau pe punga de cirese.

-"Multe" raspunde Harold aproape instant tragand in partea lui punga.

-"Multumesc" spune Blake si sustrage punga mult ravnita.

-"HEI" striga Amelia si Harold in tandem catre Blake care era deja de mult disparut.