Complicated Freak [H.S.]

25

  În societatea în care trăim se promovează de cele mai multe ori comportamentul democratic. Avem dreptul să fim cine vrem să fim, avem dreptul să iubim pe cine vrem,avem dreptul la libera exprimare, toate acestea bineînțeles în limite legale.
  Deci, avem totuși bariere. Bariere, care daca nu ar exista acest mediu ar deveni o jungla urbana. Pentru că nimeni nu apelează si nici nu va apela prea curând la bun-simt, la respect.

  Ne laudam ca suntem educați și ca avem valori si principii morale bine definite. Dar dacă nu ar exista aceste bariere unde s-ar evapora acest comportament de ființă educata? Nu as fi in putere să spun exact ce si cum insa îmi dau seama că de cele mai multe ori să fii nesimțit si tupeist te ajuta mai mult în viața decat să fii educat si cinstit.

  E trist, ca 'educația' devine din ce în ce mai greu de obținut iar asta doare si ne strica ca generație. Ei bine, dau cu mătura, si șterg praful de vreo două ore în continuu. Brațele mi-au amorțit terbil si nu stiu de ce dar sunt capabilă să îmi simt mirosul propriei transpirații.

  Asta numai pentru că un om cu o educație decenta are o senzație de atașare fața de o persoană care de asemenea are o educație decenta însă o ascunde sub comportamente obsesiv-compulsive si nervi.

  -Betty, eu spun pas! îndrăznesc eu să spun după o bună perioadă de timp în care am încercat să  găsesc cuvintele potrivite prin care să îi pot explica ca pur si simplu sunt extenuată.
 
   Si din cate am înțeles Mark are doar 23 de ani, nu e ca si cum o să fie mare supărare facă găsește un fir de praf sub comoda din sufragerie.

  -Da cred că e suficient, spune ea după care ia o pauză pentru a-si verifica telefonul. Ii urmăresc curioasă toate mișcările, oboseala chiar are un efect  cel puțin dubios asupra mea. Observ cum fruntea ei se increțeste de îndată ce deschide telefonul.

-E aici!Asta e tot ce spune înainte să deschidă ușa, Voi merge sa il iau! Te rog aranjează câteva gustări, a da si schimba-te de aceea salopeta,e -oribila,  comenteaza ea răutăcios referitor la salopeta mea după care își ia cheile de la mașină și trântește rapid ușa după ea.

  Îmi plimb privirea obosită pe salopeta mea.Mie chiar mi se pare drăguță! E e doar prea tafnoasa pentru a înțelege acest lucru.Ma ridic cu greu de pe canapea si cu pași rapizi mă îndrept spre bucătărie unde aranjez pe cateva farfurii, albe dintr-un porțelan destul de deosebit, fursecuri si câteva sortimente diferite de croissante.

  Deschid un dulap aflat în partea stanga, din care aleg trei  cani la nimereală, doua albe si una albastru închis. Le pun sub jet-ul de apa pentru a le curăța după care le așez sub cafetiera. Setez ceasul la 5 minute si fara sa ma mai uit în spate, păstrând ritmul alert mă îndrept spre camera mea.

  Deschid rapid sifonierul si scanez din priviri conținutul. Aleg în cele din urmă o rochie de lână de culoare gri,pe dedesubtul căreia pun o pereche de colanți negri.

  M-am privit câteva secunde în oglindă. Nu sunt mulțumită de modul în care arată parul meu. El era problema. Am încercat oarecum să il fac să arate decent dar observ că nu se poate ca de obicei așa că adopt coafura de par nespalat spus si prins parul intr-un coc lejer.

  Următoarele cincisprezece minute până să vină Betty cu fratele ei acasă, le-am petrecut contemplând la ultimele zile din viața mea si am ajuns la situația pe care îmi place să o numesc 'AAA'. Sau cunoscută și ca Accidentul, Apropierea si Atitudinea. Da, ai putea spune că sunt puțin infantila ca pun nume situațiilor din viața mea, însă pe mine ma distrează oarecum. Mă ajută să uit de problemă în sine.

Mă refer bineînțeles la Accidentul cu Ashley, Apropierea de Hero si Atitudinea dezagreabila a dragei mele prietene Betty.     
  As minți și aș fi de asemenea ipocrită dacă aș susține că nu m-am gândit și la aventura Oliviei cu profesorul de economie însă din fericire asta nu e așa o mare durere în fund ca Ashley.

  Am fost trezită din gândurile mele când am auzit ușa de la intrare deschizandu-ze. Betty a intrat urmată de o silueta inalta. Chiar foarte înaltă,caruia nu reușeam să îi descifrez figura căci stătea cu spatele la mine. Presupun că e Mark.

-Amelia, am venit! spune Betty în timp ce aud zgomotul pe care îl fac cheile atunci când le trântește în micul castronel de langa ușa.

Am facut câțiva pași în fața numai pentru a-mi putea satisface curiozitatea de al cunoaște pe faimosul Mark.

-Da sunt aici, spun după ce mai fac câțiva pași în direcția musafirului, tu trebuie sa fii Mark nu? continui eu.

Barbatul, se întoarce de îndată ce își aude numele rostit de către mine. Maxilarul meu a întâlnit podeaua la fel de repede precum s-a întors el pe călcâie. Nici urma de vreun băiat blond cu ochi albaștri. Mă așteptam să semene măcar puțin cu Betty insa mare mi-a fost mirarea când am studiat mai bine bărbatul din fața mea.

  Par negru, ochii poate mai negrii ca parul, statură cum spuneam foarte înaltă.Se face cald aici sau mi se pare mie? Poate sunt de vina si hormonii mei cine știe? Cert e că fratele lui Betty arată că un super model iar eu simt cum saliva tinde să se elibereze din cavitatea mea bucala.

  -Amelia, mă auzi!!? sunt scoasă ca din transa de către mana lui Betty care punea presiune pe spatele meu, în acel loc care nu se vindecase complet.

  -Da, te aud! spun eu rapid.

  -Da se observă, spune ea pe un ton, evident sarcastic.

I-am aruncat o privire puțin uracioasa, tine să mă facă de râs mereu.

-Ea e Amelia, spune Betty spre fratele ei, Amelia el e fratele meu nesuferit Mark, continuă  indemnandu-ne politicos să dăm mana.

Mark privea amuzat toată scena uitandu-se alternativ când la mine când la sora lui. Doamne ce ochii negri are! Sunt năucită de prezenta lui. Sincer nu mă asteptam. Si-a dezvelit dinți oferindu-mi un zâmbet strălucitor.

  Nu am observat ca statea cu mâna întinsă până nu și-a îndreptat privirea confuză spre mâinile mele, așteptând să oarecum să îi ofer mana mea dreapta.

  Stânjenita, imi asez mana dreapta pe palma lui, iar el fără să  zăbovească prea mult îmi atinge delicat suprafața mâinii cu buzele lui ca un adevărat gentleman.

  -Incantat, grăiește el aproape insesizabil dar paradoxal vocal.

  -De asemenea, replic eu. Singura senzație pe care eram conștientă că o simt  era o senzație de presiune în zona capului si a abdomenului.

  Am continuat contactul vizual aproximativ un minut înainte ca Betty sa 'ne imtrerupa'

-Banuiesc ca îți e foame Mac, nu-i așa? isi face Betty apariția în sufragerie.

-Mac? spun eu pe un ton ușor amuzat.

-Cand Elisabeth era micuța, nu putea să rostească Mark si a ales să îmi pângărească numele, spune el intr-un zâmbet.

E molipsitor.

-Nu-mi mai zice asa!! se rasteste Betty către Mark în timp ce ii aseaza sub nas o farfurie cu niste fructe de mare pe care le pregătisem eu ceva mai devreme.

-Ca de nu ce? replică Mark indignat.

  Nu imi puteam lua privire a de pe cei doi care se contraziceau ca în piața, mă puteam gândi doar la sora mea Lara, si la faptul ca Mark si Betty imi aduceau aminte de noi.