Complicated Freak [H.S.]

14

    Trecuseră zile întregi de când nu îl văzuse.O atingere nevinovată a fost de ajuns ca sentimentul de dezgust sa ii fie atribuit in întregime celui ce cutezase sa o tulbure în acea zi.
   Se simtea tulburată emoțional întrucât sentimentele ei erau în contradictoriu tot timpul, nu stia exact dacă se simțea dezgustată pentru ca se lăsase sărutată de el sau dacă se simtea în al nouălea cer întrucât acel sărut putea fi catalogat ca cel mai bun de care avuse șansa sa se bucure până atunci.
   Nu putea dormi foarte bine din pricina lui. Se simțea legată de el cumva. Întotdeauna avusese o atracție istovitoare fata de el însă niciodată nu și-ar fi putut imagina că el ar face primul pas.
   De asemenea un sentiment de frica nutrea în interiorul ei.Stia ca Harold nu era cel mai potrivit băiat de care te-ai putea îndrăgosti,era considerat un jucător însă ei nu îi plăcea să îl cataologheze astfel.Ii era deosebit de frica ca daca ar mai accepta astfel de gesturi din partea sa ar putea deveni o "alta" din mulțime.
   Nu-l văzuse de 4 zile mai exact. Le numarase atât de rău ajunsese si se simțea penibil pentru asta. Parcă intrase în pământ de când o sarutase. Lipsise de la repetițiile pentru piesa de teatru si cum el e protagonist, regizorul a cam izbucnit zilele trecute.
    Lucrul cel mai ciudat era că Blake susținea că nu știe unde se afla Harold. Un fapt anormal pentru cei doi.
   În timp ce se legăna pe balansoar, fata era mistuită de un gând. Și-ar fi dorit să știe exact ceea ce gândea Harold,si-ar fi dorit nespus de mult sa se afle în corpul lui,sa ii înțeleagă atitudinea si motivul pentru care starea sa de spirit se schimba de la o zi la alta fiind de asemenea complicat să îți dai seama cu exactitate cum era el de fapt.
   Pana in acel moment,Amelia îl vedea a fi cel puțin bizar. Bizar în sensul de bizar autentic. Bizar în sensul de "îl vedea adeseori urcandu-se pe acoperișuri, plimbandu-se pe marginile lor" sau "isi tăia tricourile sau orice articol vestimentar in zona umerilor". Asta era intr-adevar ciudat si era cat se poate de curioasă si intrigată în același timp de a afla de ce făcea toate aceste lucruri.
  Era o nebunie curată.

-Pamantul către Amelia! o voce vaga o trezise din visare parcă prea zgomotos.

Fata tresări si isi îndrepta privirea spre sursa sunetului.

-Mmmh..h-hei. răspunde fata bâlbâit, ce e?

-Am văzut că ești aici si am vrut sa te salut,nu am mai vorbit de mult. spune Ash istovit respirând sacadat semn că alergase până atunci.

-Da am fost ocupată în ultimele săptămâni știi și tu, piesa de teatru si altele. raspunde fata un zâmbet sincer facandu-si apariția pe fata ei.

-Oh, înțeleg,spune Ash si isi lasă privirea în pământ, aveam o întrebare, spune el după un timp îndelungat în care doar s-a uitat la tenesii lui.

-Sunt aici să te ascult. spune fata si il atinge pe Ash pe umăr pentru a-l liniști pentru că părea extrem de tensionat cum era de obicei. Daca ar fi sa-l  compare pe Ash cu Harold și-ar da instant seama că Ash era total opus fata de mai sus mentionatul Harold.
   Deși făceau parte din aceeași gașca de "băieți răi", Ash era diferit, diferit în sensul bun. Dintre toți acei băieți tatuati, cu priviri rigide si trăsături perfect conturate care ar face orice ființă de sex feminin să le cada la picioare, Ash era tipul bun din grup,era tipul cu zâmbetul pe buze întotdeauna si cu o privire caldă care te îndemna cumva să nu îi judeci pe prietenii lui nenorociți. Asta era Ash, un tip bun, un prieten de nădejde.
     Ash și-a îndreptat zâmbetul către Amelia care se uita de asemenea zâmbind la el.

-Ei bine, mi-ar plăcea să vii cu mine în seara asta la un film, vrei? întreabă Ash atintindu-si privirea către fata.

Prima întrebare care i-a venit fetei în minte era "numai noi doi?" si fara sa ma contempleze prea mult la situație i-a aruncat privirea de "numai noi doi?" iar el a înțeles imediat.