Complicated Freak [H.S.]

12

                Amelia's point of view.

       Stropii mici si grei se pravalesc necontenit pe geamurile camerei de hotel in care ma aflam. Ploua inca de dimineata in Los Angeles si nu aveam nimic impotriva cu asta. Nu aveam de gand sa imi stric buna dispozitie doar pentru ca ploua afara si pe langa asta era prima si ultima zi in care aveam ocazia de a explora orasul. Ma aflam in fata ferestrei  camerei de hotel. Era o fereastra destul de mare si camera in care ma aflam era pozitionata suficient de sus incat sa am o priveliste panoramica asupra orasului in care aveam ocazia sa stau pentru cateva luni. Desi, afara ploua necontenit de cateva ore, oamenii nu isi anulau planurile ba chiar aveam impresia ca e mai aglomerat decat ieri, cand am ajuns aici. 

   M-am indepartat de feresasta si m-am pozitionat in fata dulapului in care imi aranjasem hainele in seara precedenta. Am ales sa port o pereche de pantaloni in carouri si un tricou alb. Peste tricou am aruncat o geaca de piele neagra iar in picioare o pereche de tenesi. Planuiam sa ies in oras in scopul de a cumpara cate ceva pentru ca mai tarziu aveam de gand sa ne intalnim si cu ceilalti pentru a viziona un film. Mi-am prins parul intr-un coc lejer in varful capului si imediat ce l-am observat pe Blake intrand in camera, mi-am luat gandul de a incerca sa o conving pe Betty sa ma insoteasca pana la magazin. 

-Ce faci, intrusule? il intreb pe Blake in timp ce imi cautam de lucru printr-o geanta.

- Nu imi simt picioarele,de fapt nu ma simt deloc, spune si fara nicio jena se tranteste pe patul meu caci de ce nu? Nu era mai logic sa se aseze langa Betty, sau peste ea? 

-E normal, plus te inteleg, nici eu n-am dormit in avion din cauza lui Harold, cum poate sa sforaie asa de tare?mai aveam putin si eram gata sa-l arunc pe geam. spun eu frustrarea simtindu-se vag printre cuvintele mele.

-Doamne, nu mai pomeni de ingratul ala, pe langa faptul ca a sforait tot drumul, azi dimineata la 6 a plecat si ca si cum nu era de ajuns a indraznit sa ma treseazca pentru simplul si banalul motiv ca nu gasea un elastic de par, iti vine sa crezi? Mai aveam un pas si il trimiteam la morga, jur. se plange Blake si se rasuceste de pe patul meu. Fara sa imi dau seama mi-a scapat un raset infundat intrucat atat modul in care povesteste Blake este amuzant cat si intreaga poveste.

 Am mai pierdut cateva minute cautand nimicuri prin camera inainte sa ies cu adevarat pe usa. Nu avusesem timp sa studiez hotelul prea mult seara trecuta, cand am ajuns, insa acum totul arata ca si cum ar fi fost proiectat pentru filmele din anii 1950, evident totul era modern insa un modern reinventat cel mai probabil. Am mai aruncat o ultima privire hotelului si am iesit in strada. Nu aveam habar incotro sa ma deplasez asa ca mi-am scos telefonul pentru a putea determina un loc apropiat de unde mi-as putea procura mancare. Inca ploua, si am fost dezamagita sa aflu ca nu imi luasem umbrela de acasa. Am inaintat incet pe strada pana ce intr-un final am ajuns in fata unui magazin. Am oftat usurata si fara sa stau pe ganduri am intrat in interior. Mi-am scuturat usor hainele care erau deja ude. Am luat tot ce era necesar si fara sa realizez am observat cum Harold se plimba printre rafturile nu chiar asa de inalte. Era imbracat ca si cum ar fi fost la jogging iar privirea lui era una neutra ca de obicei. M-am panicat instant si m-am intors pe calcaie fara sa mai arunc vreo privire suplimentara. Cautam cu disperare  o casa de marcat si tot ce speram eu era sa nu ma fi observat. Chiar daca teoretic ne imprietenisem, tot nu imi facea o deosebita placere sa stau in compania lui, asa ca de cele mai multe ori preferam sa il ignor sau sa-l evit. Am asezat cu grija produsele pe banda de la casa si asteptam putin impacentata sa imi vina randul. Adica, care erau sansele sa ne intalnim in acest magazin, la aceasta ora, in aceasta zi? Gandurile s-au spulberat in momentul cand pe neasteptate am simtit respiratia cuiva pe ceafa mea. Pentru o secunda nu am indraznit sa ma intorc pentru ca aveam o vaga senzatie cine ar putea fi, unica persoana care ma face sa ma simt in acest mod numai cand sta langa la un pas de mine. Instant, mi s-a format un nod  in gat cand i-am simtit parul atingandu-mi pielea. 

-Te ascunzi de cineva? ma intreaba soptit astfel incat numai eu sa-i pot auzi vocea ragusita. Am impietrit pentru o secunda dupa care m-am intors cu fata spre el. Evident, ca apropierea dintre noi era atat de jenanta incat am regretat imediat decizia pe care o luasem. Mi-am dres vocea si m-am uitat cu incredere in ochii lui intunecati.

-Nu vad care e problema ta cu ce fac eu. ii raspund rastit 

-Cotoroanto, stiu ca te ascunzi, spune-mi de cine si de ce, nu evita intrebarea. Insa, eu am facut exact opusul i-am intors spatele si am zambit usurata cand am observat ca imi venise randul  pentru a plati. In scurt timp am platit pentru alimente si imediat  am iesit cu viteza luminii din magazin urmand sa ma mai plimb prin imprejurimi, tot ce voiam era ca el sa nu mai fie prezent oriunde as merge. Nu cred in coincidenete. Afara inca ploua si ma bucuram de asta. Picaturile de apa erau exact ce aveam nevoie pentru a ma detensiona. De fiecare data cand eram in preajma lui simteam o tensiune ciudata intre noi si de asemenea de fiecare data simteam o nevoie acuta de aer pentru ca el arata, cum am spus si anterior, bine, poate prea bine pentru mine. 

      Am simtit o mana atingandu-mi umarul ferm si intorcandu-ma spre ea. O pereche de ochi verzi ma intampina imediat. Cu fiecare secunda care trecea , tensiunea se acumula cu aceeasi intensitate cu care ritmul ploii crestea.

-Ce vrei? il intreb nepoliticos pe cret.

-Ai uitat asta. spune si imi intinde pachetul cu biscuiti pe care cel mai probabil il uitasem asa cum spusese si el. Nu puteam fi atenta la nimic din jurul meu intrucat eram fascinata de modul in care picaturile de apa ii brazdau fata perfecta. Am inghitit in sec si cu grija i-am luat pachetul de biscuiti din mana insa mana lui inca imi strangea ferm umarul, mi-am dres inca o data vocea in speranta ca se va simti si imi va elibera umarul.

-Ce astepti,da-mi drumul, ciudatule. spun si incep sa ma zbat pentru a scapa de mana lui ce stagna pe umarul meu.

El nu spune nimic, doar se uita la mine,as putea spune ca se uita la ceva anume de pe fata mea de parca ar citi ceva sau doar m-ar studia. Continui sa ma zbat  insa, parea de neclintit. Si-a indepartat excesul de par de pe frunte inainte sa isi focuseze atentia iarasi  pe mine.

-Potoleste-te. se rasteste si ma trage si mai aproape de el, acum aflandu-ma in imposibilitatea de a ma mai misca. Urmatoarea lui miscare ma socat total, si-a indepartat mana de pe umarul meu si mi-a indepartat cateva fire de par de pe fata dupa care le-a aranjat intr-un mod delicat dupa ureche. Tot ce puteam face era sa observ incotro voia sa se indrepte. Nu ii puteam citi absolut nicio emotie pe fata. Probabil stateam de ceva timp in ploaie intrucat hainele lui erau deosebit de ude, parca pierdusem notiunea timpului. In tot acest timp, pielea mea a fost brazdata de o multime de senzatii in momentul cand si-a mutat degetul mare pe obrazul meu probabil imbujorat deja.

-Imi place cand rosesti. remarca Harold iar eu simt cum obrajii mei ard

 Nu puteam sa ii raspund ,ma simteam total hipnotizata de  prezenta lui.  La un moment dat si-a atintit privirea spre buzele mele. Si-a aplecat usor capul spre mine,si-a umezit buzele si s-a uitat in ochii mei exact cum o facea la inceput, patrunzator si rigid. S-a apropiat neasteptat de aproape de mine si ploaia in acest moment il face de zece ori mai atragator ca de obicei. Pentru o secunda mi-am dorit sa-l sarut, probabil la asta se gandestea si el insa ma simteam prea vrajita pentru a mai reactiona intr-un fel. Si-a apropiat fata de a mea atat de mult incat nasurile noastre s-au atins pentru o secunda. Si-a aplecat subtil fata  ,de data asta si mai mult si fara nicio avertizare mi-a cuprins fata in mainile sale mari si si-a unit buzele cu ale mele. Am petrecut cateva secunde in care mi-am potentat confuzia dupa care stangaci am inceput sa-l sarut inapoi. Buzele lui se simteau intr-adevar calde peste ale mele, se miscau incet iar eu nu aveam decat sa ma alatur miscarii melancolice insa electrizante. Un val de caldura mi-a cuprins deodata corpul in momentul cand, Harold a adancit si mai tare sarutul aducandu-ma mult mai aproape de el. Am ramas surprinsa cand am realizat modalitatea in care corpul meu raspunde actiunilor lui, simteam acel val ca imi inunda simturile iar buzele lui peste ale mele erau ceva nou,ceva ce imi doream sa experimentez inca de prima data cand carliontii lui au intrat in liftul ala nenorocit, la inceputul anului. 

   Simteam picaturile de apa scurgandu-se parca cu incetinitorul pe langa buzele noastre care inca erau implicate intr-un sarut ce acum devenise unul lent si plin de pasiune.                                                 Ploaia era cel mai bun lucru care mi se intamplase azi.