Complicated Freak [H.S.]

13

Baiatul se plimba melancolic dintr-un capat in altul al balconului camerei de hotel. Privirea lui era mai goala si inexpresiva ca de obicei. Nu se gandea neaparat la un singur lucru, se gandea la toate si in acelasi timp la nimic. Gandurile se napusteau asupra lui, atat de dureros si de rapid incat nici macar nu le simtea intensitatea cu adevarat. Poate, ca aici gresea, se gandea prea mult la toate lucrurile, se pierdea in detalii neimportante, devenise pasiv,singur si insensibil. Constientiza ca devenise ceea ce devenise numai si numai din cauza lui. Stia ca era bonlav, stia ca avea probleme, stia ca era incapatanat insa partea sa intunecata il transforma in cel de acum cativa ani. Nu era un lucru neaparat rau insa daca avea sa-l lase pe el sa preia conducerea absoluta, pierdea tot ce construise pana in momentul prezentului. Era intr-adevar speriat de singuratate. Se simtea din ce in ce mai singur. Nu putea crede ca si-a creat o imagine atat de perfecta, lumea il vedea a fi baiatul acela perfect pe care toate fetele il vor insa se simtea in acelasi timp scarbit de propria lui persoana.

Ametit, s-a asezat pe scaunul de langa fereastra , admirand nostalgic picaturile de ploaie care se pravaleau pe geam ca intr-un dans haotic fara de sens. Se simtea singur,rece si fara sens asemenea unei picaturi de ploaie. Si-a mutat privirea in liniste spre intunericul mormantal ce domina peste camera insa el se simtea atat de profund asupra existentei sale. Soarele nici macar nu isi facuse aparitia pe cer iar el isi fuma tigara linistit in camera. Daca ar fi trei motive pentru care el inca nu si-a luat viata ar prefera sa inceapa cu tigarile lui, de care nu se putea desprinde nici in cele mai intunecate zile ale sale, ar continua cu actoria pentru ca doar pe scena se simte intr-adevar viu datorita acestui lucru neinsemnat initial el si-a revenit si a reusit sa plece odata pentru totdeauna din acel loc in care isi petrecuse toata adolescenta lui cea sumbra si ar concluziona cu prezenta unei persoane in viata lui. Singura persoana care l-ar putea salva din intunericul in care se afunda tot mai mult pe zi ce trece.

A oftat adanc cand amintirea ei i-a trecut fulgerator din nou prin minte. Se ura pe sine pentru ca ii adora ochii ei mici dar patrunzatori, se ura pentru faptul ca iubea sa o vada zambind desi de cele mai multe ori, el, o facea sa se incrunte, se ura pentru ca era un mitocan in fata ei dar stia ca o proteja de el, se ura pentru ca o iubea. O admira din umbra de cate ori avea ocazia intrucat in momentul cand el era pe aproape stia ca se simtea inconfortabil si mai stia si ca el se simtea al naibii de nesigur cand era aproape de ea. De fiecare data cand inchidea ochii, o simtea aproape, ii simtea parfumul, atingerea, devenise dependent de ea ca si de tigarile lui pe care le fuma de ani intregi. Un zambet razlet si-a facut cu greu loc pe fata lui in momentul cand isi dadu seama ca inca avea ceva de la ea. Da, era un ciudat pentru ca efetiv ii umblase printre lucruri si ii luase o esarfa pe care ea o cauta cu disperare zilele trecute.
Și-a trecut o mana prin părul său nearanjat,dandu-l astfel pe spate.S-a ridicat fără vlagă de pe scaunul prost făcut și s-a îmbrăcat rapid,fara să conștientizeze exact cu ceea ce se îmbraca.Si-a aruncat pe el o pereche de pantaloni scurți pe care obișnuia să îi poarte atunci când făcea sport si un tricou alb pe care îl asocia adeseori cu pantalonii menționați anterior. A trecut pe lângă oglinda si s-a oprit instantaneu in fata ei, studiindu-si înfățișarea minuțios. A constatat că îi displăcea modul în care parul sau stătea în toate părțile așa că a decis că ar trebui să îl prindă.
A cautat însă fără succes,elasticul de par era de negasit.
A oftat grav, după care și-a amintit cine ar putea avea unul. Instant s-a oprit la marginea patului in care se află Blake, prietenul lui care obișnuia sa isi mai prindă parul ce e drept, nu prea lung însă îndeajuns încât sa poată fi prins.
L-a scuturat usor de brat insa acesta doar a mormăit ceva indescifrabil înainte să se întoarcă pe partea cealaltă a patului.
Văzând că nu îl poate trezi intr-un mod pașnic,Harold l-a prins de umeri si a început sa il zdruncine.

-"Ce naiba e greșit cu tine,prietene?" Îl întrebă Blake încercând să își revină din socul suferit.

-"Elastic de par" spune Harold simplu.