Complicated Freak [H.S.]

26

     -Olivia desigur ca vin! spun eu iritata in telefon. In ultimele 12 ore cred ca am fost sunata de cel putin 100 de ori numai pentru ca Olivia nu poate dormi linistita daca eu nu imi fac aparitia la petrecerea de diseara.

   -Nu te enerva fato, doar voiam sa stiu cu siguranta ca vii, nu poti rata petrecerea asta, ai ratat atatea nu accept un refuz! graieste ea serioasa de data aceasta.

   Sincer, nu inteleg de ce aceasta petrecere este chiar asa de importanta pentru ea. Din cate mi-a povestit Mia, ea nu e straina acestui tip de activitate iar daca vin eu sau nu devine irrelevant. Am injurat in barba de cateva ori inainte ca Betty sa intre confuza in bucatarie. Ma intreb de ce e treaza la sapte dimineata.Eu ma trezisem cu scopul de a spala vasele, nu pot permite casei asteia sa devina o cocina.

   -Vin, ne vedem diseara! Spun eu intr-un final inainte sa inchid telefonul. Il asez grijuliu pe blatul bucatariei dupa care revin la vase. Betty se uita confuza dintr-o parte in alta, parca cautand ceva anume.Am urmarit-o nevrand sa ma bag in treburile ei, stiu cat de nervoasa poate fi dimineata mai ales cand nu gaseste ceva ce se presupune ca este al ei sau de care are nevoie.

    -Cauti ceva? Ma trezesc eu indata ce termin de spalat gramada de vase murdare ramase de la cina de aseara. Nu imi pot scoate din cap zambetul lui Mark multumindu-mi pentru cina de aseara. E fermecator nu am de gand sa mint insa un sentiment de vinovatie nutreste in mine de fiecare data cand ma gandesc la el. Ma simt de parca as fi legata de altcineva iar ceea ce fac eu se numeste tradare.

    -Da, ce bine ca ma intrebi, cand am venit ieri acasa am lasat o punga alba pe masa, e foarte important, spune ea aproape plangand. Am incercat sa procesez cuvintele ei. Stiu despre ce punga vorbeste. Aveam intentia de a ma uita in ea insa am decis sa o ascund undeva in spatele unui raft. Acum, uitandu-ma in ochii ei mari si albastrii parca simt o farama de vinovatie.Imi duc o man ape frunte si oftez grav. Imi simteam pielea fruntii iritata iar capul parca imi svacnea.

  -Da, stiu eu de ea, spun eu iar dupa cateva momente stanjenitoare de tacere ii ofer punga din spatele raftului care o adapostise seara trecuta. Betty face ochii mari si instant prinde cu mainile tremurande punga.

  -Stii ce e aici? Ma intreaba ea retoric privind prin mine ca si cand ar urma sa imi povesteasca un secret de stat.

  -Bineinteles ca nu, marturisesc eu afisand o tenta oarecum sesizabila de mandrie.Pe fata ei infloreste un zambet ciudat. Un zambet trist. Un zambet care nu o caracterizeaza.

  -M-au sunat ieri de la posta, spune ea uitandu-se la un punct fix din spatele meu, e de la Blake, continua vocea tremurandu-I pe numele fostului ei iubit.Acum inteleg de ce era asa de importanta punga asta.Multumesc celui de sus ca mi-a dat minte sa nu deschid sis a vizualizez continutul, poate fi ceva foarte intim.

   -Uh, imi pare rau ca te-am speriat asa de rau, eu doar am pus-o la loc sigur, spun eu asezamdu-mi mana pe umarul ei, incercand sa o linistesc . Macar atat sa pot face si eu daca nu cu un sfat.

  -Nu-i nimic, eu ma voi duce sa vad ce e in el, spune ea ca pin transa si se deplaseaza in pas alergator spre camera ei.As vrea sa stiu ce se intampla cu ea, insa as minti daca as zice ca starea ei imi este straina. Totodata, stiu ca nu-l poate uita pe Blake iar el inrautateste cu mult situatia trimitandu-I pachete. Nu dupa mult timp apare in bucatarie Mark mergand intr-un mod foarte hazliu. Probabil tocmai ce s-a trezit, gandesc eu.

  -Buna dimineata! Il intampin eu cu un zambet si intinzandu-I o cana cu ceai, probabil ca are nevoie. El ma priveste confuz inainte sa isi duca de cateva ori mainile prin par. Ofteaza dupa care imi accepta oferta luand cana din mana mea.

  -Buna dimineata, spune el asezandu-se pe unul dintre scaunele ce erau asezate in jurul mesei.

  -Ai dormit bine? Il intreb eu asezandu-ma alaturi de el la masa. Imi e jena ca ma holbez la el insa asta fac. Parul lui nearanjat statea perfect de bine. Uff arde adauga nestingherita constiinta mea.

-Oarecum, spoteste el zambindu-mi cald, multumesc pentru ceai oricum.

-Cu placere, adaug eu inainte sa arunc o privire telefonului meu, sic a de obicei ma gaseste ora 8 nepregatita de scoala. Ii explic cum sta treaba dupa care ma gandesc ca ar fi propice sa fac un dus. Grabita din fire reusesc sa fac dus in numai douazeci de minute dupa care ma pozitionez in fata dulapului cu scopul de a gasi ceva potrivit cu care m-as putea imbraca.

-Amelia, te cauta cineva, ma trezeste vocea groasa a lui Mark. Cine ar putea fi? Daca e Olivia si insitentele ei ma arunc de la etaj! Trag pe mine rapid un halat si nervoasa deschid usa cu gandul sa ma rastesc la oricine ar fi putut fi aici. Mark statea drept paravan in usa, fapt ce imi ingradeste dorinta de a vedea cine e si ce doreste. Ma strecor pe sub mana masiva a lui Mark iar maxilarul meu face instant cunostinta cu podeaua. Hero statea in fata usii cu o expresie usor diferita de cea cu care ma obisnuise.

    Nu puteam citi perfect prin ochii lui ce simte insa vedeam ceva ce seamana cu confuzie. Ochii lui verzi calatoreau nestingheriti de la mine la Mark si inapoi. De ce a cauta pe mine? Din cate imi aduc aminte nu eram chia rasa buni prieteni. Dupa o perioada stanjenitoare in care Hero nici macar nu a clipit iar eu imi puteam simti doar bataile inimi care se propulsau ca un ecou in tot corpul meu , Mark rupe linistea dregandu-si vocea, si pundandu-si man ape umarul meu.

-Eu va las sa discutati! Spune incet Mark facandu-si loc si traversand livingul in mare viteza.

    Imi intorc privirea spre cel ce statea in fata usii mele, si cu greu reusesc sa schitez un zambet care sa ma scoata din situatia asta stanjenitoare. Stiu cum arata toata situatia asta din exterior, eu imbracata cu un halat de baie, cu parul ud iar el la bustul gol. Stanjenitor in cel mai penibil mod.

Imi dreg vocea incercand sa rostesc cateva cuvinte insa ce mi-a iesit e mult mai stanjenitor decat orice altceva as fi facut.

-C-ce cauti tu aici? rostesc cuvintele putin balbait si cu prea multe pauze intre ele insa se poate descifra ce am de spus.

-Voiam sa iti zic ceva, spune el privandu-ma mai intens si rece ca niciodata, dar se pare ca ai treaba, continua dupa ce i-a o scurta pauza.

-Nu e ceea ce pare, serios, spun incercand sa imi gasesc justificari desi stiu ca nu as avea de ce sa fac asta. Nu ii datorez nimic, iar el nu imi datoreaza mie nimic. Insa nu vreau sa creada ca sunt vreo usuratica, si nu ca ar fi ceva gresit in asta dar nu vreau sa ma considere ceea ce nu sunt.

   -M-am carat de aici, spune plecand la fel de repede precum a venit. Am ramas stana de piatra. Ce naiba ar trebuii sa fie asta?S-a intamplat prea repede ca sa pot macar constientiza ca el a fost aici sic a voia ceva de la mine. M-as fi bucurat nespus de mult sa il ajut. Poate ca avea nevoie de cineva sa-l asculte, poate avea o problema iar eu l-am cam obligat sa se care. Ce proasta sunt!

Bunaaa! Am obiceiuri proaste si postez rar dar am avut recent niste probleme cu net-ul, sper ca va place!

Have a nice day!