Complicated Freak [H.S.]

28

                  //////play the song//////

                Muzica rasuna ca  un ecou puternic in interiorul capului meu. Eram impinsa din toate partile de multimea de corpuri ce se rasfira de aici pana la baza scarilor, spre usa. Incercam sa imi fac cat de cat loc prin multime folosindu-ma de puterea minscula din coatele mele. Lipsa luminii si durerea de cap nu ajutau prea mult in situatia in care ma aflam.Tot ce voiam era sa ies vie din multime si sa ma intorc la prietenii mei.

            In treacat, privirea mi-a poposit pe cateva siluete din partea stanga a corpului meu. Matthew incerca sa treaca val-vartej ca un buldozer prin multime. Nu stiu ce m-a apucat insa in data ce l-am vazut indepartandu-se inconstient i-am prins bratul. A continuat sa mearga semn ca nu observase, slava domnului. Multumita lui, am ajuns intr-un loc in care nu se mai aflau chiar atat de multi oameni. Chiar in acel moment mi-a observat prezenta. Nu cred ca am avut vreodata ocazia sa-l observ atent pe Matthew caci in lumina slaba si in spectaculoasele jocuri de lumini prezenta lui devenea impunatoare. Nu pot totusi sa exclud posibilitatea in care ar fi doar vina mea pentru ca il cunosc oarecum si nu mai are acelasi efect asupra mea. 

     -Amelia? graieste dupa cateva secunde in care i-am admirat tinuta,  De cand nu te-am mai vazut! exclama dupa care face un gest imprevizibil care ma lasa usor uimita, isi infasoara bratele lungi in jurul meu , acoperindu-ma complet.

  -Am crezut ca te-a inghitit pamantul, mormaie el in timp ce ma strange in brate ca si cum  lumea s-ar sfarsi in urmatoarele cinci secunde. 

-Ok,ok am inteles dar ma sufoci! reactionez eu atunci cand am simtit o senzatie ca nu imi mai ajungea aerul in plamani.

-Da, corect ai dreptate, spune el indepartandu-si mainile in data ce aude rugamintea mea, de ce nu vii la masa noastra? Lui James ii e dor de tine! exclama si fara ca  macar sa pot reactiona imi prinde mana intr-o stransoare stramta si de data asta el ma trage prin multime.

  Dupa cateva secunde in care am lovit in nestire o multime de persoane din cauza faptului ca ma tragea aproape brutal prin multimea de petrecareti, am ajuns intr-un final la masa mai sus mentionata. Abia de puteam distinge cateva figuri care inconjurau masa.

  Nu eram sigură dacă era din pricina fumului dens ce plutea în jurul celor de la masa sau din cauza celor două beri pe care le bausem alături de Mia cu ceva timp in urma. Ma uitam prostita la fumul dens de țigară. Niciodată nu mi a plăcut idea de a fuma, nici măcar de a sta în prezenta celor care o fac. Mă irită mirosul în primul rând iar în al doilea rând mi se pare o pierdere de bani si de sănătate.

   În scurt timp, o senzație de tuse mă cuprinde treptat si fara măcar să mi dai seama deja ma trezesc tușind zdravăn. Eram sigură că era vorba de influenta țigărilor.

  -Amelia, de ce stai acolo fato? Hai aici! se aude o voce din zona unde se fuma intens. Nici gând să mă duc acolo!Puteam să jur că cel care mă chemase era James în persoana. Îl iubesc pe băiatul ăla dar nu îmi stric starea de spirit pentru el.

  Îmi întorc privirea spre partea goala a canapelei, unde l am observat inevitabil pe el. Cel la care mă gândisem intr-una încă de ieri când se afisase în fața ușii mele și care a plecat cu o privire care mi a rămas întipărită în minte multă vreme după ce mă lăsase cu maxilarul la pământ în fața ușii.

  Trebuie să vorbesc cu el. Poate chiar are nevoie de mine. Am nevoie să stiu cu ce îi pot fi de ajutor. Vreau sa il ajut. Nu am stat mult timp pe gânduri și m-am mișcat încet dar sigur spre el.
 
  În mod normal numai ideea de a vorbi cu el ma dezarma de curaj și stabilitate emoțională, acum însă e diferit.Alcoolul ma ajuta in mare parte însă cred că ceva si mai puternic mă învăluia cu încredere de sine și entuziasm.