Complicated Freak [H.S.]

7

                             AUTHOR'S POV.

         El era. Acelasi tricou alb cam anost, aceasi pantaloni skinny, aceeasi atmosfera. Statea alaturi de o fata cu parul curcubeu. Ea vorbea intruna , turuia ca o masinarie despre ce facuse probabil seara trecuta. El era de-a dreptul plictisit, obosit sa o asculte, se ineca in propriile lui ganduri, cumplitele zile din trecut au revenit.El a revenit. Spera sa poata sterge amintirea lui insa , acum era prea tarziu sa mai faca ceva pentru ca deja il tortura, din nou. Si-a mai aplecat o data capul in cana de cafea la care se uita fix. Cafeaua il ajuta sa se calmeze de cele mai multe ori. Voia cu disperare sa scape de "el", ii inunda capul cu diverse lucruri inutile, nu le putea ignora si in final izbucnea. Se simtea vinovat pentru ce facuse. Se simtea confuz pentru ca "el" il controla din nou. Ii controla actiunile, vorbele insa gandurile nu i-le putea lua. Era intr-o oarecare masura pregatit sa il infrunte si de data asta,insa simtea ca o sa il rapuna din nou. Nu voia sa devina el, acel el. Ii auzea ecoul vocii in capul lui. Stia ca e aproape, foarte aproape. Urma sa se piarda, sa il asculte si lucrul pe care il ura cel mai mult era ca uneori ii facea placere sa-l asculte. La un moment dat a reusit sa-l contoleze. Pe timpul zilei il lasa pe el sa preia conducerea iar  noaptea era el insusi. Ii convenea intr-o oarecare masura , oricum ziua nu prea conversa si nu ii facea placere sa se bucure de vremea buna, in schimb seara isi permitea sa interactioneze ii placeau petrecerile  si aventurile pe care le uita de dimineata cand el il controa. Era un o avantaj pentru el. Nu isi permitea sa se indragosteasca. Era din cauza  faptului ca era controlat de el. Nu voia sa raneasca persoana respectiva. O singura data a produs o astfel de imprudenta. Era in timpul in care locuia impreuna cu familia lui.  Anne era vecina de peste drum. Era fascinat de frumusetea ei desi avea doar 16 ani. Fascinat de culoarea parul ei si de lumina care i se ivea in ochii cand zambea. Din pacate intr-o seara "el" a venit pe neasteptate. Anne a incercat sa-l opreasca insa pe langa faptul ca nu a reusit a sfarsit prin a fi ucisa de el. Atat de brutal incat inca mai avea cosmaruri. Astfel atat el cat si parintii lui au avut de suferit. El a ajuns intr-un ospiciu pentru ca in mod cert doctorii si-au dat seama ca suferea de o boala mintala grava ce era caracterizata printr-o multitudine de alte boli. Si acum, dupa aproape 5 ani de la intamplarea aceea groaznica, o vede de fiecare data cand inchide ochii, uneori o vede plina de viata, zambind ,cantand asa cum obisnuia sa faca adeseori alteori ii vede corpul cuprins de sange in bratele lui.  

    Si-a ridicat o clipa privirea din cafea si si-a atintit privirea spre privelistea de afara. Imediat a observat-o pe ea cum trecea neatenta pe langa cafenea. Parea ingandurata. El stia exact cum o cheama, mancarea preferata, culoarea preferata si nu i se parea ciudat,chiar deloc. Ii placea sa o admire din umbra. Era frumoasa, de cate ori avea ocazia  se uita la ea, era fascinat de enigma pe care o avea in fata. Inca de cand a intrat pe usa liftului aluia si-a a vazut-o ii bantuia gandurile. Nu voia sa se apropie de ea. Ii era frica  sa distruga alta viata, stia ce urma, urma sa traiasca cu ideea ca este un ucigas desi el o facea. Nu era capabil sa iubeasca pe cineva desi isi dorea acest lucru cu disperare aproape cu aceasi intensitate cu care ar dori sa scape de "el". De cateva ori era pe cale sa isi ia viata insa de fiecare data cand era aproape dadea inapoi. Pentru asta se considera un las. 

   Ea era afara.Trecea pe langa geamul de sticla mistuita pe interior de decizia pe care o luase in decursul zilei ce era pe sfarsite. A luat decizia de a nu crea un scandal pe tema a ceea ce se intamplase ziua trecuta. Blake a fost destul de convingator si a pus-o pe ganduri  cu reactiile pe care le-a avut la cursul de corgrafie. Si-a dat seama ca ar trebuii sa-l evite, desi stia din reactiile pe care le avea Blake ca ceva nu era in regula, si-a dat seama ca tot ce avea de facut era sa pastreze bucata de metal pe care o gasise pe covor  si sa dea totul uitarii. Un lucru la care se tot gandea de ceva timp era ca dupa ce Harold facuse prapad camera ei, a observat faptul ca ii lipsea in lucru cu o mare valoare emotionala. Lantisorul cu pandantiv primit de la bunica ei, care s-a stins din viata acum ceva timp. Era unicul lucru pe care il avea de la ea. Acum doar disparuse. Si o durea pentru ca il purta doar la ocazii speciale si o simtea pe bunica ei aprope mereu.